Unde au dispărut bărbații adevărați?
O privesc cum stă lângă mine, înfășurată în pătura roz, care ascunde aproape tot corpul ei frumos. Mai ia o înghițitură din paharul de vin pe trei sferturi gol. Mă uit la ea și mă gândesc: „așa arată infinitatea cuprinsă într-un corp finit”. O adâncime infinită pe care o poți totuși învălui cu ochii. Dar mai mult decât cu ochii, infinitatea trebuie cuprinsă cu sufletul și mângâiată cu inima. Sunt un norocos, mă gândesc eu. Sunt bărbat. Un lucky bastard, ar zice unele. Pot gusta din nectarul zeilor: femeia, sursă de eternă încântare. Se face tot mai mică din cauza frigului. Ridică privirea către mine și mă întreabă jucăuș: „Vrei să mă ții în brațe?” Tu nu știi ce îmi ceri. A te ține în brațe este o invitație la veșnicie. Nu a trupului, ci a sufletului. El nu cunoaște unitățile de timp. Pentru el nu există decât veșnicia. Sau nimic.
Aud deseori aceeași întrebare repetată obsesiv. Unde sunt bărbații adevărați? Ei bine, le-ați cerut să fie femei. Și ei s-au conformat (majoritatea, dar din fericire nu toți)
Le-ați cerut să fie femei atunci când, mame find, le-ați interzis să mai fie băieți. Atunci când ați considerat că e mai bine să stea acasă decât să se bată cu cei de o seamă cu ei și astfel să capete încredere în ei. Atunci când ați alergat la ei, căzuți fiind în praf, și le-ați spus că nu e bine să se urce în copaci. Că nu e sigur. Și să nu mai facă asta niciodată. Atunci când i-ați numit băiatul mamei mult prea mult timp. Sau atunci când nu i-ați lăsat pe tați să aibă activități “periculoase” cu ei. Pentru că vine o vreme când tatăl este cel care trebuie să preia formarea viitorului adult.
Călătoria spre bărbatul autentic începe din anii copilăriei. Începe cu mama și cu tatăl. Masculinitatea și autenticitatea sunt de regulă transmise de tată sau de o altă figură masculină. Dar aici apare un conflict între părinți: mama este de regulă grijulie și dorește să îl protejeze pe micuț, iar tatăl este cel care promovează activitățile potențial periculoase: sporturile, aventura, libertatea. Mai târziu, școala nu face nimic pentru a păstra intact spiritul viitorului bărbat. Dimpotrivă, îl domesticește și mai mult cu un alt set de reguli de tipul: „nu ai voie, nu se poate, bagă-ți mințile în cap și stai cuminte”. Iar mai nou, ADHD și medicamentația aferentă.
Pentru cel mic, un eveniment precum să traverseze singur strada poate fi aventura vieții. Este și o piatră pusă la temelia viitorului bărbat autentic. Richard Branson povestește în biografia sa că, atunci când era mic, tatăl său oprea uneori mașina în mijlocul câmpului, la kilometri de casa unde locuiau. Îi spunea să coboare și îl lăsa să vină singur acasă, pe jos. Probabil că majoritatea ar condamna un astfel de gest, însă tatăl său știa foarte bine ce face. Îl învăța să fie bărbat autentic, lucru care s-a văzut mai târziu.
Ajuns la viața de adult, femeia aleasă trebuie să aibă inteligența de a păstra spiritul bărbatului de lângă ea. Una dintre valorile fundamentale ale bărbatului este libertatea iar a femeii, siguranța. Cum cele două nu par să aibă prea multe în comun, iar majoritatea femeilor înțeleg oricum greșit noțiunea de libertate a bărbatului, iată o sursă de eterne conflicte care adâncesc și mai mult rănile emoționale ale bărbatului.
Sunt trei elemente principale care constituie spiritul unui bărbat autentic. Fără ele moare pe interior, devine femeie de casă. Dezvoltă frustrări majore, pe care le manifestă în trafic, față de alți oameni, în familie sau cel mai rău, față de copii. Iar dacă are nenorocul de a avea la rândul său un băiat, acesta va fi la rândul său handicapat emoțional pe viață, având un asemenea exemplu. Un astfel de bărbat va căuta mereu să se valideze, deoarece simte instinctiv că este rupt de esența lui. Va intra în cercuri dubioase, va căuta compania altor femei, sau se va retrage în muncă.
O luptă de purtat
Agresivitatea face parte din spiritul bărbatului. El este cel care se ducea pe vremuri la vânat. El stârnea (și din păcate încă o mai face) războaiele. El a demarat comerțul, el a construit orașe, el a îmblânzit animalele. Spiritul unui bărbat se călește prin luptele pe care le poartă. Dar aici vorbim de o formă de agresivitate constructivă, iar lupta la care mă refer nu înseamnă că trebuie să se bată cu vecinul posesor de bormașină. Dar nici să se lupte exclusiv cu un Excel sau cu un Powerpoint zi de zi, o viață întreagă.
Lupta unui bărbat este acea activitate care îi stimulează la maximum simțurile și care cel mai important, îi oferă un sens mai presus decât viața lui. O misiune mai importantă decât el însuși. De aceea mulți au murit în numele libertății sau a unei alte valori. De aceea bărbatul se sacrifică pentru femeia iubită. Alții și-au dedicat viața artelor, creând opere care au trăit mai mult decât ei. Indiferent care este domeniul în care poartă această luptă, ea trebuie să fie transcendentală pentru a-i păstra spiritul intact.
Ce ai prefera să ai lângă tine? Un om precum William Wallace, Aragorn, Katsumoto (Ultimul samurai)? Sau unul care se ascunde sub fustele tale atunci când aude noaptea un zgomot suspect în casă?
O aventură de trăit
Am spus-o mai sus și o repet: siguranța nu face parte dintre valorile spiritului masculin. În schimb aventura, da. Bărbații sunt cei care au explorat noi teritorii, care au descoperit noi și noi colțuri îndepărtate de pe această planetă. Bărbații au cercetat științele, dorința lor de aventură extinzându-se deci și în plan intelectual.
Aventura, necunoscutul, surpriza, fac toate parte din lucrurile după care spiritul masculin tânjește. O slujbă corporate, în afară de cazul în care îl trimite în jungla amazoniană, nu prea oferă aceste lucruri. Ce fac băieții când sunt mici? Se joacă de-a pirații, fac forturi, imaginează aventuri și bătălii. Se duc pe ascuns la scăldat deși părinții le-au interzis expres asta. Iar dacă întrebi un băiat ce vrea să facă atunci când va fi mare, răspunsurile lui sunt tot în zona de aventură: explorator, astronaut, etc.
Viața de adult își pune de multe ori amprenta și sărăcește spiritul masculin de aceste aventuri. Ea devine monotonă, un lung șir de Luni-Vineri cu odihnă Sâmbăta-Duminica. Vacanțele în resorturi all-inclusive și plecările la sfârșit de săptămână nu se prea încadrează. De aceea unii își iau motociclete, se apucă de fotografie, își dau demisia și pleacă în lume. De aceea devin fanii unor sporturi. Și de aceea își iau amante. Nu este o criză de 30 ani sau 40 de ani. Este momentul în care realizează că nu trăiesc în armonie cu spiritul lor. Dacă ar face asta mereu, ar dispărea orice astfel de “crize”. Bărbații caută instinctiv aventura, pentru că simt că altfel ceva moare în interiorul lor.
O frumusețe de salvat
Cea mai interesantă întrebare pe care am primit-o pe marginea acestui element masculin a fost: “Trebuie să fie neapărat frumoasă?”. Ei bine da, pentru ei trebuie să fie frumoasă. Trebuie să fie cea mai frumoasă.
Bărbații au avut întotdeauna nevoie de muze. De fapt “muz” nici nu există, semn că invers nu se prea aplică. O muză oferă bărbatului combustibilul și motivația pentru a se duce în luptă. Pentru a trăi aventura. Pentru a-și duce misiunea la bun sfârșit. Iar apoi, când toate acestea se termină, se întoarce în spațiul cald și primitor oferit de femeie, își vindecă rănile, se relaxează și este gata pentru următoarea bătălie sau aventură a vieții lui. Nu există ultima luptă sau ultima aventură. Pentru a trăi cu adevărat, bărbatul nu se poate opri din acestea, el va avea mereu alte lupte de dus și alte aventuri de trăit. Acesta este spiritul lui adevărat: nedomesticit, chiar sălbatic aș putea spune. Și exact în starea asta devine delicios pentru femeia pe care o poate bucura cu darurile sale.
Bărbatul luptă pentru a salva femeia. O salvează în nenumărate feluri și de nenumărate ori, de la simpla schimbare a unui bec sau deschisul unui borcan până în modurile cele mai serioase. O salvează de la singurătate și monotonie. Rolul lui este să îi creeze femeii acel spațiu în care să se simtă confortabilă și în siguranță. Acolo, femeia înflorește iar bărbatul se bucură de sanctuarul său.
O problemă în ziua de astăzi este independența excesivă afișată de unele femei, care constituie o piedică majoră în calea armoniei spirituale a cuplului. Imaginează-ți cum ar fi ca în basmul Frumoasa din pădurea adormită, atunci când prințul ajunge la prințesă, ea să îi pună o mână în piept și să îi spună: “Mulțumesc, mă descurc și singură de-aici, nu am nevoie de ajutor”. Yuck! Adică după ce m-au înțepat toți spinii ăia, m-am luptat cu toți monștrii însetați de sânge, am mai așteptat și o sută de ani după tine, zici acum că nu ai nevoie de mine? Femeie nebună!
Și totuși multe femei exact asta fac. Nu susțin că femeia trebuie să fie dependentă și agățată de partener. Ea însă ar trebui să ofere bărbatului spațiul de a o salva, de a o ajuta. Chiar dacă se poate descurca singură, ceea ce e de admirat. Altfel se invalidează această trăsătură a spiritului masculin. Și atunci, el se va gândi: “Nu ai nevoie de mine? Bine. Găsesc pe cineva care să aibă.” Și pleacă.
De altfel, se dă vina pe basmele Disney că ar fi condiționat societatea, însă lucrurile stau exact invers. Basmele și povestirile transmit valori profund înrădăcinate în sinele nostru, tocmai de aceea s-au păstrat atâta timp. Ele vorbesc spiritului uman și o fac foarte bine. Fiecare bărbat își dorește să fie Făt-Frumos și fiecare femeie își dorește să fie cea mai frumoasă din lume. Tocmai de aceea ziua nunții este atât de importantă pentru femei: este momentul lor de frumusețe, în care se simt precum prințesele din poveste.
Așadar, dacă ești femeie nu îi mai cere bărbatului de lângă tine să își anuleze masculinitatea sub falsul pretext al siguranței. Lasă-l să își poarte bătăliile și aventurile iar tu fă tot ceea ce poți pentru a fi acea frumusețe de salvat. Și la tine va veni. Și te vei bucura de spiritul lui mai mult decât îți imaginezi. Ce este mai interesant și mai incitant? Să ai un armăsar pur-sânge neîmblânzit niciodată pe deplin sau un măgar care face tot ce îi zici?
Iar dacă ai fost rănită în trecut, nu-ți mai face rău și nu te mai închide în tine. Nu te va proteja, ci este metoda sigură de a-ți păstra rănile supurând. Este o cangrenă a sufletului. Cu fiecare dintre voi care vă închideți, vă faceți în primul rând vouă înșivă o defavoare dar și tuturor bărbaților autentici care își doresc o femeie căreia să îi dedice luptele, aventurile și chiar viața.
Dacă ești mamă și ai un copil băiat, lasă-l să exploreze, nu-i interzice aventura, nu-i tăia aripile sub pretextul siguranței. Iar dacă ești tată de băiat, aportul tău este esențial deoarece tu îi transmiți trăsăturile masculine, tu îl înveți să fie bărbatul de mâine. Fii sigur că faci asta cât poți tu de bine.
