„Toti copiii sunt artiști” și nu vânători de recompense
Dragii mei micuti, mari artisti,
Acest articol va este dedicat voua, cu toata dragostea de care poate fi capabil un profesor pentru ceea ce face dar, mai ales, pentru elevii sai.
In fiecare an, noi, profesorii de arte va acordam premii pentru activitatea voastra in scoala. Este una dintre cele mai mari si mai grele provocari: aceea de a selecta copiii care consideram ca merita un trofeu, adica a-i numi pe cei mai buni dintre cei mai buni. Si, totusi, cel mai greu este sa gestionezi frustrarea, tristetea, lacrimile unor copii care nu inteleg de ce ei nu au fost recompensati si considera acest fapt un esec. A nu primi un trofeu nu inseamna, dragii mei, un esec, pentru ca, dupa cum spunea Pablo Picasso, „toti copiii sunt artisti. Problema este sa ramana artisti si cand vor creste„. Asadar, cu totii sunteti artisti.
La arte vizuale, nu dam teste de evaluare. Tot ceea ce iese din manutele voastre e frumos si imi transmite emotie, ma face sa zambesc, ma bucura. Fiecare copil este unic, fiecare desen realizat are personalitatea lui, iar ceea ce conteaza pentru mine, ca profesor de arte, este bucuria si pasiunea voastra. Nu incercati sa desenati ca alti copii, nu asteptati recompense, nu vanati trofee! Aceste lucruri va tin departe de ceea ce isi propune arta, pentru ca arta transmite bucurie si trebuie sa fie din pasiune. Bucurati-va ca sunteti unici, iar asta se vede prin ceea ce faceti.
O sa va spun povestea unui bun prieten, care, ca multi dintre voi, era un „vanator de recompense”, adica avea o nevoie constanta de aprecieri si de confirmari din partea celorlalti, fie ca era vorba de profesori sau de adultii de acasa. Era concentrat pe performante si atat. Intodeauna „impusca” nota 10. Ii era teama de greseli, dar mai ales de esec. Toate alegerile sale, facute pana la varsta de 38 de ani, au fost ghidate de aceasta teama de a nu gresi. Toata viata sa de pana acum a fost foarte bine calculata si gandita in obiective pe termen scurt, mediu si lung. Or viata nu e matematica. Ne putem lovi de imprevizibil, pe care nu il putem controla. Dupa ce a terminat facultatea, „vanatoarea de trofee” a continuat, materializandu-se intr-o pozitie mai inalta si mai bine platita, noi examene si noi certificari care l-au condus la o cariera de succes. Astfel, a ajuns sa se mute in alta parte a globului si sa castige foarte multi bani. O sa spuneti „Ce e rau in asta?”. Ei, bine, nu e nimic rau in a fi un om de succes, atata vreme cat ceea ce dobandesti te face fericit. Stand de vorba cu el, mi-a marturisit ca nu este deloc fericit. Este singur, departe de familie, intr-o tara cu o cultura total diferita de a noastra, care functioneaza dupa cu totul alte reguli si mentalitati la care a trebuit sa se adapteze.
Fericirea, pentru mine, inseamna sa traiesti in echilibru – sa ai cate ceva din fiecare – si, credeti-ma, acesta este cel mai greu de obtinut. Dar nu este imposibil. De aceea, sfatul meu este sa nu alergati dupa „trofee” ci dupa echilibru, iar acesta se obtine atunci cand inveti sa pierzi, cand transformi esecul in lectie de viata. Din momentul acela, veti fi doar castigatori. Descoperiti-va pasiunea, oricare ar fi ea! Pentru asta suntem noi, profesorii, sa va ajutam in acest demers alaturi de parintii vostri care va iubesc si va sustin neconditionat. Fiti preocupati doar de propria voastra evolutie, fara sa va comparati cu ceilalti. Fiti mai buni decat ati fost ieri, nu mai buni decat ceilalti pentru ca fiecare are dreptul sa fie castigator, sa fie cel mai bun. Nu este drept sa ne clasificam in buni sau mai putin buni la ceva anume. E mai important sa legati prietenii, sa invatati unii de la ceilalti si sa va bucurati de succesul altora ca si cand ar fi al vostru. Ajutati un coleg sa se autodepaseasca, sa fie mai bun, iar cand va reusi veti avea satisfactia ca si voi ati contribuit la succesul sau. Sa creati astfel un cerc in care cu totii sunteti castigatori.
Sunt multe de spus, insa ceea ce vreau sa subliniez este ca trofeele pe care eu le acord se adreseaza acelor copii in care am vazut, pe langa talent, pasiune. Sunt copii pe care i-am ales sa va inspire. Vorbiti cu ei, intrebati-i ce inseamna pentru ei desenul, pictura si atunci veti intelege. Imprieteniti-va cu ei, admirati-i si, in felul acesta, descoperiti ce e mai bun si mai frumos in voi insiva. Nu incercati sa-i depasiti, nu creati din asta o competitie, ci prin ei descoperiti-va si construiti-va cea mai frumoasa varianta a voastra. Asta inseamna sa fii fericit. Fii tu propriul tau trofeu!
Gasiti-va pasiunea si veti fi recompensati toata viata prin ceea ce faceti!
– Ana Cristina Grigoroiu
Am primit acest text pe Facebook de la autoare și nu m-am lăsat până nu și-a dat acordul să îl public aici. Copiii trebuie educați sănătos, trebuie să înțeleagă ce înseamnă cooperarea, evoluția, și faptul că o notă în școală are puțină relevanță în ceea ce, de fapt, contează cel mai mult: școala vieții. Acesta este rolul părinților și al profesorilor. Mă bucur de fiecare dată și promovez ori de câte ori am ocazia astfel de oameni și de tipologii sănătoase de gândire. – Dan Truția
