Una dintre cele mai dese întrebări pe care le primesc din partea femeilor este: de ce a făcut asta? De ce a reacționat așa? De ce nu face asta când l-am rugat de atâtea ori?
Dar ceea ce m-a impulsionat să scriu acest articol a fost o căutare de pe acest site, care suna cam așa: ”Of, cât de greu te iubește un bărbat”. Sincer, am pufnit în râs, cu tot respectul pentru autoarea căutării respective.
Ca mai toate problemele dintr-o relație, lipsa de întelegere a partenerului și mai ales, lipsa comunicării între cei doi generează o serie de probleme ce ar putea fi evitate.
Mi-am propus deci sa aduc puțintică lumină în ceea ce privește natura unui bărbat, pentru ca nu suntem atât de complicați precum suntem noi considerați a fi. De fapt, bărbații sunt chiar mai simpli decât femeile. Și nu vor doar sex în viață, iarăși un mit destul de răspândit.
Mai întâi vreau să încep cu…
Conform dicționarului, un bărbat este:
Și ce îmi place mie cel mai mult: Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ.
O definiție tare simplistă. Observăm deci că rareori un bărbat este curajos, harnic și activ. Nu zău!
Evident, glumesc. Dar am putea să îl definim altfel:
Un bărbat este o persoană adultă de sex masculin, uneori soț, ce funcționează pe baza unor principii fundamentale relativ simple.
Precizez că, îndiferent de vârstă, există băieți și bărbați. Din păcate marea majoritate a bărbaților râmân băieți deoarece nu au sau nu vor să treacă prin experiențele necesare maturizării și asumării rolului de bărbat. Un rol deloc ușor, pentru că presupune în primul rând asumarea responsabilității asupra propriei vieți. Mă voi referi în continuare la bărbați, adică la acele persoane de sex masculin care au ajuns la un anumit grad de maturitate, indiferent de vârstă.
Am spus mai sus că bărbații funcționează pe baza unor principii fundamentale relativ simple.
În acest Univers, la nivel fizic, există conceptul dualității. Asta înseamnă că mereu există două forțe, dar nu două forțe opuse ci complementare. Este principiul din spatele simbolului de Yin și Yang. Avem lumină și întuneric, bine și rău, alb și negru, etc.
Aceste forțe nu sunt opuse una celeilalte. Întunericul nu este opusul luminii ci absența ei. Răul nu este opusul binelui ci absența binelui. Și așa mai departe toate aceste perechi de forțe complementare ne guvernează viața pe această planetă minunat de albastră și ocazional înnorată precum ziua de astăzi.
Oamenii, la rândul lor, se ghidează după două mari motivații: plăcerea și frica. Aceste două motivații stau la baza oricărei acțiuni, fără excepție. Ori facem ceva din frică (frica de a pierde, de a nu răni, de ne asuma riscuri), ori facem ceva cu scopul de a găsi plăcerea (vacanțe, dezvoltare spirituală, cartofi prăjiți, sex). Evident, fiecare persoană își dezvoltă în timp aceste sisteme și va avea propriile definiții pentru ceea ce îi provoacă frica și plăcerea.
Întorcându-ne la bărbați, ei sunt niște ființe eficiente. De lene, nu de altceva. Asta înseamnă că vor căuta mereu cel mai scurt drum către plăcere și de asemenea, vor încerca să rezolve cu fricile la fel de rapid. Cel mai bun exemplu este cel al gândacului de bucătărie. O femeie se urcă pe masă și țipă, bărbatul vine și îl trimite rapid prin Veșnicile Plaiuri ale Vânătorii (vezi Winnetou), folosind un papuc.
Dar întrucât lucrurile plăcute ne plac, hai să vorbim despre plăcere. Și bărbați. Și legătura dintre cele două.
Te-ai întrebat de ce le plac bărbaților mașinile rapide? De ce le plac sporturile extreme? De ce le plac lucrurile materiale și aventura explorării? Războaiele și competițiile? Cariera? Și în final, de ce crezi că le place sexul?
Aparent nu există nicio legătură între cele de mai sus, dar nu este așa.
Toate aceste lucruri converg către dorința fundamentală de LIBERTATE.
Da, libertatea este țelul și plăcerea supremă a bărbaților. Dar nu oricum și asta necesită o explicație ceva mai amplă.
Libertatea pe care o caută un bărbat este de natură metafizică. Este mai degrabă o componentă a sufletului decât a corpului.
Libertatea este momentul imediat următor celui în care au dispărut constrângerile.
Așadar, plăcerea supremă a unui bărbat este atunci când se eliberează de constrângeri și trece de partea cealaltă. Constrângerile iau o gama largă de forme. Spre exemplu, viteza este incitantă deoarece reprezintă o victorie asupra riscurilor, legii și chiar a morții. Competițiile sunt războaie ritualizate. Sporturile extreme reprezintă iarăși o formă de eliberare a constrângerilor și de găsire a libertății.
Esența motivației este deci scăparea de constrângeri și experimentarea libertății care există ulterior acesteia.
Și pentru că vorbeam despre sex, orgasmul este o altă formă de expresie a libertății. El implică acumularea unei tensiuni, care este în esență o constrângere, până în momentul când energia este eliberată brusc, aducând după sine un moment de pace și liniște – uneori somn. Libertatea eliberării de constrângeri.
Acel moment înseamnă de fapt libertatea pentru un bărbat.
Bineînțeles, aceasta este doar o parte a întregului. Mai există o eliberare de constrângeri care se petrece în interior, atunci când sinele este eliberat și astfel plăcerea libertății este maximă. Există o sumedenie de forme subtile pe care le îmbracă această libertate interioară.
Bărbatul este astfel construit încât să caute această libertate peste tot, chiar și în cuplu. De aceea, spre exemplu, nu îi plac dramele. Nu le înțelege rostul, fiind percepute ca un set de constrângeri artificiale, fără vreo finalitate constructivă.
Dar, acum, vine femeia. Magnifică ființă, excepțională în atâtea feluri nenumărate (serios), dar cu un „defect” major. Femeia nu întelege această libertate necesară a bărbatului, precum nici bărbatul nu înțelege necesitatea bigudiurilor. Valorile femeii sunt axate pe alte principii. Pentru femeie, mai ales dacă nu cunoaște această natură subtilă a bărbatului, libertatea lui înseamnă neglijarea cuplului, a familiei, umblatul aiurea ”cu băieții”.
Fals, nimic mai fals. Astfel încep să apară discuții. Certuri. Bărbatul se simte constrâns. Din ce în ce mai neînțeles. Orice face nu e bine. Simte că se sufocă. Nu o mai recunoaște pe femeia de lângă el. Tânjește după lucrurile care îl fac să se simtă în viață. Se simte nefericit. Și se creează în cele din urmă cadrul perfect pentru o altă femeie.
Astfel rămân trei alternative. Prima este să închidă în el scânteia, să omoare propria personalitate. Iar după o vreme, femeia vine și îi spune: Nu mai ești bărbatul de care m-am îndrăgostit. Normal ca nu mai este același, în el nu mai pulsează viața.
A doua variantă este să își găsească alte surse de energie. O altă femeie poate să îi aducă energia necesară pentru a face față vieții de cuplu, care nu-i mai aduce nicio satisfacție majoră.
A treia este să plece.
Există însă o soluție mult mai bună.
Ca femeie, sunt sigur că ai avut destule ocazii să te lovești de reticența unor bărbați. Amintește-ți însă că este o luptă grea și fără prea multe șanse de reușită să încerci să-l schimbi forțat.
Aici trebuie multă artă, artă de care doar o femeie este în stare.
Secretul este următorul:
Un bărbat nu trebuie forțat să intre într-o relație. Nu trebuie forțat să adopte obiceiuri contrare personalității sale. Această forțare este o amenințare la adresa libertății sale, ca atare va trezi în el toate sistemele de apărarare. Iar în fața lor nu prea sunt șanse. Chiar dacă acceptă de nevoie, atunci când sunt reticențe lucrul acesta va avea repercursiuni negative. Nu va fi acolo 100%. Poate te va și înșela.
Există o cale mult mai bună. Trebuie doar să îi arăți partenerului că relația de cuplu îi oferă avantaje pe care altfel nu le-ar putea avea. Și asta o faci oferindu-i momente de calitate, oferindu-i confort și înțelegere. Lasă critica excesivă deoparte, lucrurile care nu iți plac se pot rezolva și altfel decât cu cicăleli. Dacă îi oferi un astfel de mediu, se va transforma singur. Va dori să fie un bărbat de care să fii mândră. Construiește alături de el o relație frumoasă și astfel vei avea natural tot ceea ce îți dorești. El va veni către tine și te va aprecia. Va aprecia că îl înțelegi cu adevărat. Va aprecia că îi oferi libertatea de care are nevoie și va fi conștient cât de important este să aibă o astfel de femeie în viața lui. Te va respecta și te va iubi mult timp de acum încolo.
Nu-ți fie frică, nu îl vei pierde așa. Dimpotrivă, doar așa îl vei câștiga cu adevărat.
Nu e atât de greu să te iubească un bărbat. Trebuie doar înțeles, așa cum și tu, ca femeie, dorești să fii înțeleasă.
În acea seară, eram împreună în mașină, întorcându-ne din oraș. Trecuse ceva timp de la ultima noastră întâlnire. La un moment dat, i-am spus că îmi pare rău că a trecut atâta timp de când nu ne-am mai văzut. I-am spus că nu este o lipsă de interes din partea mea, i-am spus și motivul care era unul întemeiat.
Replica ei m-a lăsat fără cuvinte. Mi-a răspuns așa:
„Nu-ți face probleme, nu am interpretat în niciun fel. M-am obișnuit să nu-mi creez scenarii, știu că cel mai probabil toate ar fi fost exagerate și mi-aș fi făcut o impresie greșită. Am preferat să îmi spui tu ce s-a întâmplat.”
În acel moment, m-am simțit extraordinar de liber. Liber și în același timp, alături de o femeie de excepție.
Iar eu vin și te întreb acum: ce femeie crezi că preferă un bărbat? O regină a dramelor sau cea din exemplul de mai sus?
Partea a doua a articolului o poți citi aici.