Poți să îmi garantezi că nu mă vei înșela vreodată?

… îl întrebă ea pe când aveau o lungă discuție aprinsă, devenită de acum o obișnuință. Prima lui reacție fu să râdă, deși nu era momentul. Oare chiar există garanții în viață? Altele decât faptul că după o vreme plecăm cu toții lăsând aici până și hainele de pe noi?

Apoi începu să reflecteze la întrebarea pusă. Aveau o relație OK. Nici foarte-foarte nici prea-prea. Erau momente în care se întreba dacă mai are rost să continue. Alteori o privea cu plăcere și se bucura sincer că este iubita lui. Dar atunci când se certau uita de toate acestea. El nu era omul să se certe. Ura discuțiile aprige. Știa că nu duc la nimic bun, doar la un șuvoi de reproșuri de o parte și de alta. Și mai știa că ei îi este incredibil de frică. Știa că trăiește teama constantă că îl va pierde.

De aceea trecuse peste multe momente critice în relația lor. Știa de temerile ei și de faptul că uneori o împingeau către gesturi total nepotrivite. Dar și lui i se umplea paharul câteodată. Și atunci prefera să se retragă în el și să cocheteze cu ideea de a merge mai departe fără ea.

Genul acesta de întrebări, absurde din perspectiva lui, nu îl lăsau deloc să se simtă confortabil. Ajunsese să mintă uneori doar pentru a evita certurile și fără să aibă un motiv real de a ascunde adevărul. Dar așa aveau amândoi parte de liniște. Și mai știa că nu este o soluție, dar că este cea mai bună pe care o putuse găsi. De fiecare dată când spunea o minciună, chiar dacă era un nimic, simțea că se minte pe el însuși. Nu suporta acest sentiment. Dar se simțea blocat fără să știe ce să facă…

Ai trecut și tu prin astfel de situații? Ți-ai dorit ca partenerul să îți garanteze că îți este fidel? Fie el bărbat sau femeie? Scriam în articolul precedent, ”Dacă nu-l seduci se duce” că seducția trebuie să existe de ambele părți și trebuie să fie o constantă chiar în relațiile de lungă durată. Altfel sunt mari șanse ca unul dintre ei să plece.

Ce înseamnă de fapt înșelatul? Este unul dintre cele mai fierbinți subiecte din toate timpurile și în același timp unul dintre cele mai puțin înțelese pe deplin. Înșelatul este un efect și nu o cauză a destrămării relațiilor. Pentru că atunci când apare înșelatul, există două mari posibilități: fie el sau ea sunt o tipologie de personalități care nu pot rămâne fidele, fie sunt probleme cronicizate în relație. Alt motiv, exceptând patologiile, nu există.

Înșelatul ca efect

”Ne-am despărțit pentru că am fost înșelat / înșelată” – este una dintre sintagmele des întâlnite. Din păcate este și amăgitoare, în contextul în care nu se analizează mai profund relația în sine. Atunci când se găsește timpul, energia și disponibilitatea, se ajunge în majoritatea covârșitoare a cazurilor la concluzia că relația scârțâia de mult. În plus, motivele reale erau demult cunoscute de către ambii parteneri, dar rămăseseră nerezolvate până la cronicizarea lor.

Fiecare dintre noi avem un fel de rezervor de iubire care este alimentat de către partener prin modul în care relaționează cu noi. Dacă ne oferă dovezi de iubire pe care le acceptăm ca atare în sistemul nostru intern de valori, rezervorul se umple. Dacă aceste dovezi lipsesc, rezervorul se golește ușor-ușor ca și cum ar avea o crăpătură nedescoperită încă. Iar dacă dovezile nu numai că lipsesc dar există un comportament opus celui dorit, ritmul de golire este mult accelerat.

Oricât de mult îți iubești partenerul și oricât de mult te iubește el, fără aceste gesturi (cred că e un termen mai bun decât dovezi), rezervorul tău interior se golește. Iar fiecare dintre noi are modalități specifice prin care acceptă gesturile partenerului ca fiind dovezi de iubire. Spun mereu că iubirea este un verb și nu un substantiv. Verb pentru că implică acțiune. Altfel este o emoție internă și nimic mai mult.

Acum se pot întâmpla două lucruri: fie partenerul comunică aceste dovezi într-un fel diferit însă de al tău, fie nu le comuncă deloc. Amândouă aspectele sunt nocive relației. În primul caz, apare și disperarea sub forma întrebărilor de tipul: ”Fac atâtea lucruri pentru el/ea. De ce nu le vede? De ce zice că nu fac nimic?” Este o frustrare care se adună în timp. Iar soluția este să se comunice corect ce este interpretat ca dovadă a iubirii și ce nu.

Bun, dar ce se întâmplă atunci când rezervorul e pe zero sau chiar pe minus? Rezultatul este că dispare interesul pentru celălalt. Devii interesat mai mult de propria persoană și de nevoile tale. Vezi că partenerul nu te înțelege, crezi că nu-i pasă de ceea ce îți dorești și tu, iar in sinea ta te detașezi și te răcești. Iar în acest context, dacă apare o tentație externă, ești mult mai predispus la a face pasul către infidelitate.

Bărbații sunt deseori blamați că au fost infideli pentru a obține sex și atât. Studiile și statisticile contrazic asta și arată că, procentual vorbind, foarte puțini bărbați au fost motivați doar de sex. Marea majoritate au găsit în cealaltă femeie sprijinul emoțional pe care nu l-au mai avut acasă. S-au făcut studii inclusiv în rândul amantelor care au confirmat acest lucru. Să nu uităm un lucru: oricât de important este sexul într-o relație, el reprezintă un procent insignifiant din relația luată în totalitate. Mult mai mult timp este petrecut cu alte activități. Calitatea acestui timp petrecut împreună contează enorm.

La fel este și în cazul femeilor, deși lucrurile stau puțin diferit. O ființă profund emoțională, femeia își dorește și mai mult aceste gesturi care dovedesc atașamentul bărbatului față de ea. Își dorește să se simtă iubită, își dorește să simtă că este cea mai importantă persoană din viața lui. Dar cum nu are alte metode de a determina în ce măsură se întâmplă acest lucru, aplează la dovezile indirecte: faptul că o sună sau nu, faptul că îi face poate mici cadouri, că oricât de obosit este nu ezită să o vadă și să petreacă timp împreună și multe astfel de gesturi mai mici sau mai mari. Evident, diferă de la femeie la femeie ce dovezi sunt importante și ce nu.

Precum bărbații, când rezervorul femeii este pe zero, se produce o distanțare. În general ruptura nu vine imediat, femeia luptă pentru relația ei dar cum resursele sunt limitate, poate alege la rândul ei să își caute confortul și să își regăsească esența feminină în brațele unui alt bărbat.

Uneori poate interveni și factorul curiozitate. Soluția vine tot dintr-o relație solidă și armonioasă care contracarează tentațiile într-o mare măsură.

Înșelatul ca o cauză

Am spus mai sus că înșelatul este un efect al situațiilor nerezolvate cronicizate, dar este și o cauză a rupturilor definitive. În special femeile trec foarte greu peste un astfel de episod și poate fi suficient pentru a pune punct. Nici bărbații nu sunt prea încântați să afle că au fost înșelați, având o esență posesivă. În general însă, pentru ei este ceva mai ușor să își revină.

Bun, evenimentul s-a întâmplat. Ce facem acum?

Varianta A: ”Ești un dobitoc afemeiat / ești este o curvă. Pa!” Se despart, nutrind resentimente unul pentru celălalt și pentru timpul pierdut împreună. Femeile riscă să devolte programe de tipul: ”Bărbații sunt toți infideli” iar bărbații programe de felul: ”Nu există femei fidele”. Acest lucru dăunează grav sănătății mentale pe termen lung, viitoarele relații fiind privite din această pespectivă limitativă.

O variantă mai bună este varianta B: ”S-a întâmplat. Este regretabil. Hai să stăm jos și să vorbim calm și deschis despre asta.” În acest caz există o șansă de a întelege cauzele nefericitului eveniment. Este o ocazie de a-și conștientiza fiecare rolul avut, ce a fost bine și mai ales ce nu a mers așa de bine. Dacă aleg să se despartă, fiecare pleacă cu o experiență din care a învățat câte ceva. Și cel mai probabil va aplica cele învățate în următoarea relație.

Mai există și varianta C, o alternativă a variantei B. Înșelatul este un semnal că sunt aspecte care nu funcționează. Dacă există disponibilitatea din partea celor doi, dacă există sentimente puternice, se poate alege să se meargă mai departe tot împreună, corectând lucrurile care au lipsit până atunci. Și astfel relația devine mai trainică și mai frumoasă. Este poate cel mai greu lucru de făcut pentru că rezolvarea traumelor emoționale este dificilă, în special în cazul femeilor. Dar este cea mai constructivă alternativă, care pe termen lung are beneficii majore. Și au fost multe cazuri în care cuplurile au fost mai sudate ulterior.

Poți să îmi garantezi?

… Dar tu poți să îmi garantezi că vei fi partenerul perfect pentru mine?

Așadar, nu există garanții absolute niciodată. Dar lucrând fiecare cu el însuși și mai apoi lucrând la relația de cuplu, scad considerabil riscurile. Întotdeauna va fi o femeie mai frumoasă sau un bărbat mai carismatic. Poate fi vecinul, colega sau colegul de serviciu, poate fi oricine. Dar asta nu este suficient și nu duce automat la infidelitate. Totul pleacă de la relația partenerului cu el însuși sau însăși și care ulterior se reflectă în relația de cuplu. Când rezervoarele lor de iubire sunt pline, nu e loc pentru terțe persoane. Acestea sunt eliminate natural.

Și aici vreau să subliniez încă un aspect: fidelitate forțată vs. fidelitate naturală.

Fidelitatea forțată este rezultatul neîncrederii în tine, lucru care se reflectă și în relația pe care o ai. Într-o relație nu poți proiecta un alt eu, diferit de ceea ce ești tu. Iar relațiile au efectul de amplifica precum o lupă toate aspectele tale proprii, bune sau mai puțin bune.

Fidelitatea naturală vine dintr-o relație sănătoasă. Asta nu înseamnă că partenerii sunt perfecți ci că au găsit un mod de a coopera, un mod de a comunica corect și un mod de a trece peste neplăcerile care apar. Focalizarea este astfel pe ei și pe cuplu, nu pe amenințările exterioare sunt și vor exista întotdeauna.

Iar înainte de a te lăsa să te întorci la ce făceai, îți dau și o mică soluție practică pe care o poți aplica în relația ta de cuplu. Atunci când aveți discuții, nu îi spune niciodată celuilalt pe ton amenințător: ”Să nu faci aia, să nu mă înșeli, să nu te prind că vorbești cu aia sau ăla.” Cel mai bine îi spui așa: ”Sunt fericit sau fericită că ești iubita / iubitul meu. Am încredere în tine și în noi, știu că nu mă vei face niciodată să sufăr. Te iubesc mult.” Efectul primei afirmații este opus celui dorit, pe când ce-a de-a doua afirmație are un efect psihologic mult mai bun.

Încearcă și o să vezi efectele. Și nu uita să lucrezi cu tine zi de zi, pentru că tu determini calitatea relațiilor pe care le ai și riscul de gusta mărul amar al infidelității.