Poate un bărbat să iubească?

De când am început să scriu pe acest site și să ajung la voi, am început să primesc o întrebare care se tot repetă. Poate un bărbat să iubească? Poate un bărbat să iubească cu intensitatea unei femei? Ai ghicit, această întrebare vine de la femei și de fiecare dată când o aud mi se strânge inima.

Simt în spatele ei multă frustrare, nopți nedormite și frământări. Simt iluzii, simt amăgire și dezamăgire, simt cum s-au construit lumi care ulterior au fost distruse poate dintr-o singură lovitură. Simt tensiuni, gelozie, neîncredere, lipsa iubirii și a speranței, simt refuzul ideii că viața nu este altceva decât o manifestare a iubirii. Și cel mai grav, simt că în aceste cazuri inclusiv iubirea de sine a murit pe undeva.

Cum poți să accepți iubirea celuilalt atunci când nu te poți iubi singură? Crezi că celălalt este un vrăjitor, capabil să traverseze toate temerile tale, toate blocajele tale și cu o mișcare a baghetei magice, să aprindă inima ta împietrită? Mai rău, dacă ai pretenția sau, hai să zicem, așteptarea ca el să facă asta, te vei lovi de deziluzii crunte.

Mai întâi, află că nu este responsabilitatea lui să dărâme zidurile pe care le-ai ridicat să te apere de… de fapt, de ce te aperi? Ți-e teamă de suferință și te protejezi prin și mai multă suferință? Acesta este paradoxul, crezi că dacă refuzi iubirea și emoția, vei fi protejată. Dar undeva în sinea ta, lipsurile astea își urlă neputința chiar dacă ți-ai închis urechile la strigătele lor.

În al doilea rând, dacă tu nu te iubești pe tine, degeaba te iubește el. Fie nici măcar nu o să observi acest lucru, fie o să crezi că este o prefăcătorie din partea lui și îl vei ține la distanță, fie pur și simplu îl vei refuza. Te vei considera nevrednică de iubire, deși fiecare dintre noi avem dreptul sacru de a iubi și de a fi iubiți. Iar el va încerca o perioadă să lupte cu demonii tăi, însă cel mai probabil va abandona lupta când va vedea că în locul unui cap retezat cresc alte două capete la loc.

Crezi că un bărbat nu poate iubi? Dar tu, tu poți să te iubești? Pune-ți întrebarea asta la modul cel mai serios. Pentru că dacă te poți iubi, un bărbat va vedea asta în tine. Și nu numai că va vedea, dar va iubi lucrul acesta la tine și implicit, acel bărbat te va iubi pe tine. Dragostea nu este altceva decât energie, cea mai pură și mai frumoasă energie care există. Ce facem cu ea depinde de fiecare dintre noi.

Energia se folosește într-un fel anume. Pentru a o stăpâni și canaliza, există atenția. Prin focalizarea atenției canalizăm energia către ceea ce ne dorim sau ceea ce ne displace. Atunci când ne îndrăgostim, ne focalizăm atenția asupra persoanei dragi. Și astfel, energia iubirii capătă o direcție. Dar energia asta nu apare din partea celuilalt. Este energia ta și a fost mereu a ta. Tu alegi, prin acest act al focalizării atenției, să o lași să curgă și să o concentrezi către un punct anume.

Un pictor nu așteaptă să apară subiectul perfect pentru a începe să picteze. Arta pictorului este în el, obiectul sau subiectul exterior nu este altceva decât un mod de a o canaliza către ceva concret. Exact așa este și cu iubirea. O ai în tine mereu. Poți alege să te iubești pe tine, să iubești o persoană, copiii, lumea întreagă sau o gâză pe care nu o vezi bine decât cu lupa. Și le poți iubi pe toate simultan.

Dragostea este energie, deci nu se consumă niciodată. Ai acces la un izvor nesecat de așa ceva, dar ceea ce poți face, și din păcate ceea ce mulți fac, este să îl închizi. Altfel, cu cât îl lași să curgă mai mult, cu cât găsești mai multe lucruri de iubit, cu atât vei avea mai multă dragoste de dăruit.

Suferința e un lucru de care ne temem cu toții. Nu este o alegere inteligentă să încercăm să o eliminăm prin și mai multă suferință. Ori lipsa iubirii, în sensul cel mai larg, nu poate duce decât la suferință. De obicei vedem doar efectele superficiale: durerea singurătății, gelozia, tristețea, melancolia, depresia. Toate acestea sunt însă vârful aisbergului. Ceea ce se vede. Cauza este una singură.

Atunci când te iubești cu adevărat nu ai cum să te simți singură. Gelozia este o altă formă de a-ți spune că nu ești suficient de bună. De ce să fii tristă pentru lucruri din trecut? Este un consum de energie constant și abia după eliberare îți dai seama cât de epuizant este. Depresia, atâta vreme cât nu este sub formă patologică, vine tot din lipsa iubirii.

Alege un obiect din cameră și canalizează-ți toate emoțiile negative spre el. Urăște-l din tot sufletul. Strânge pumnii cât poți de tare și încordează-ți corpul. Rămâi așa 10-20 de secunde, fiind atentă la ceea ce se petrece în corpul și în mintea ta. Apoi relaxează-ți corpul și trimite obiectului gânduri de iubire și iertare. Devino cât de relaxată poți. La fel, urmărește-ți corpul și mintea. Cât de eliberator este sentimentul acesta? Tocmai ai făcut un exercițiu de eliberare a emoțiilor negative. Cât de epuizant a fost să strângi în tine toată energia aceea a urii, a disprețului, a geloziei? Realizezi cât de mult consum (inutil) este?

Crezi că un bărbat nu poate iubi? L-ai încătușat cu atât de multe convingeri de-ale tale, l-ai ținut atât de departe de tine, l-ai băgat în toate tufele de mărăcini să vezi dacă supraviețuiește și te aștepți să apară de acolo mister perfect guy? Poate că deja îl ai în fața ta, dar nu ai cum să vezi asta. Nu ai cum să îl vezi până nu te vezi pe tine mai întâi.

E plină lumea de oameni care se iubesc și nu sunt împreună. Mulți alții sunt împreună, dar nu se iubesc. Niciuna din variantele astea nu e prea bună. Iar dacă nu vrei să fii ca ei, întoarce-te în tine însăți, caută-te pe tine, cea care a oprit iubirea din curgerea ei naturală. Dă-i drumul din nou în lume. Nu trebuie nimic altceva. Iar bărbatul potrivit va răspunde chemării tale fără să faci ceva special să îl aduci.

Nu limita dragostea la oameni. Asta nu e de fapt iubire. Ofer-o în toate formele ei, în toate situațiile posibile. Chiar și atunci când te supără cineva pe stradă o poți oferi măcar în sinea ta. Să nu crezi o secundă că nu ești capabilă de așa ceva. Limitele vin din gândurile pe care le ai, nu din altă parte.

Închei aici cu un frumos mesaj de dragoste pe care l-am primit de la o cititoare și care mi-a dat permisiunea de a-l publica. Nu l-am cunoscut pe acest bărbat, însă știu că inima lui este capabilă de o iubire care transcende toate filmele Disney. Este un bărbat care a înțeles adevărata forță a iubirii adevărate. Și deși mesajul său vine după o despărțire, nu e nimic trist în el.

Te port cu mine in gand, in vis, peste tot si ma mir cateodata oare nu ai obosit… visez la tine cu ochii mari deschisi parca asteptand sa imi apari alaturi… te iubesc si ma intreb unde oare te-am pastrat in sufletul asta atat de incercat incat dupa atatia ani de despartire sa simt lucrurile astea de parca au fost ieri… sa imi aduc aminte de fiecare clipa petrecuta impreuna… primul sarut, prima atingere de mana care imi da si acum adanci fiori, cum sa iti uit mainile pe care le sarutam, atat de moi si de catifelate, sa te simt lipita de mine strangadu-ma in brate cu al tau sarut ce ma bulversa, ce oprea timpul… toate ma faceau sa simt ca traiesc…aveam intotdeauna o nevoie acuta de tine, tacuta in ultimul timp, te regaseam in vis pierduti in noi si in timp, te regaseam in fiecare anotimp, in fiecare primavara plina de flori si de viata noua, in valurile albastre ale mării, in frunzele ruginii de toamna, in fulgii de nea ce ti se topeau pe obraji… in fiecare raza de soare, in picaturi de ploi, nimic nu m-a salvat, ci doar te-au facut sa cresti in mine, sa prinzi radacini si mai adanci, sa imi tatuezi sufletul cu tot ce esti tu, cu tot ce-i al tau… nu mi-ar ajunge o viata sa te iubesc asa cum meriti… te voi astepta mereu, tu esti slabiciunea si puterea mea, esti drogul meu, primul gand din zi si ultimul din noapte… sunt un nebun… mi-ai prinde sufletul intr-un sarut si l-ai lipi bucata cu bucata, apoi privindu-ti ochii sa ma regasesc in tine, sa imi reconstruiesti fiecare atom al corpului meu… stiu, stiu ca sunt prea putine cuvintele, prea sarace si reci, sa descrie totul… nu vreau sa te intristezi, vreau sa te bucuri, sa simti toata iubirea asta pe care ti-o port… voi ramane mereu al tau, nebun, indragostit, dependent de fiecare suras, de fiecare clipire… merg acum, sa te regasesc in vis, sa oprim timpul macar o clipa…