Marile iubiri nu se termină niciodată cu adevărat
Ideea acestui articol s-a insinuat ușor, fără efort, într-o seară de duminică. M-am gândit însă destul de mult cum aș putea să o transmit într-un mod în care să ajungă nediluată și neinterpretată. Când spui că marile iubiri nu se termină niciodată cu adevărat, gândul te duce la o suferință eternă sau în cel mai bun caz la păreri de rău și la melancolie pe termen lung. Dar nu este așa. Și în timpul unei ședințe de coaching am descoperit și modalitatea cea mai bună de a o prezenta.
Discutam cu acest client (bărbat), proaspăt ieșit dintr-o relație și care este în perioada de imediat după când încearcă să se detașeze și să meargă mai departe, deși el și-ar dori o împăcare. Sentimente profunde există de ambele părți dar comunicarea problematică și personalitățile diferite au dus la această ruptură.
Văzându-l oscilând între prea multe gânduri negative și mai ales de ce ea a făcut și a dres, i-am spus așa:
„Am un sfat pe care dacă vrei să îl asculți, bine. Dacă nu, la fel de bine doar că eu nu îl voi repeta. Folosește-te de relația asta și de ce ai învățat ca o trambulină să devii un bărbat matur si autentic. Este o ocazie perfectă să îți revizuiesti propriile trăsături, să vezi ce merge și ce nu merge și să evoluezi. Repet, este o ocazie. Faptul că iubești este cea mai bună motivație. Poate că vă veți împăca, poate că nu. Așa că această evoluție a ta te va ajuta fie cu ea dacă vă împăcați, fie cu următoarea femeie importantă din viața ta.”
Cuvintele mi-au venit fără efort, pentru că am trecut și eu prin astfel de lucruri și nu o singură dată. Dacă ai mai citit alte materiale de-ale mele, știi deja că spun despre o relație că este un vehicul perfect de evoluție personală accelerată. Ea nu poate fi înlocuită nici de cărți, nici de experiențele burlăciei. Darul pe care îl face o relație este ocazia perfectă de a sonda adânc în sistemul tău emoțional, de a înțelege cine ești și ce ești, de a vedea unde îți sunt temerile, problemele și blocajele. Iar dacă îți dorești asta, relația este totodată și ajutorul de care ai nevoie pentru a le depăși.
Pentru a trece prin tot acest proces este nevoie însă de două elemente principale: o relație asumată, serioasă și implicată alături de un om de calitate precum și dorința de a evolua. Sunt din păcate multe cazuri în care cei doi merg pe drumuri diferite: unul stagnează și celălalt evoluează. Dar nu există stagnare în adevăratul sens al cuvântului, pentru că nimic nu rămâne neschimbat ci doar involuție și evoluție. Dacă te uiți în jur la miracolul naturii, absolut tot ceea ce numim noi viață crește și se transformă continuu. O sămânță devine copac. Un pui devine adult. Tot ceea ce nu crește este de fapt mort și se descompune. De ce ar fi oamenii diferiți?
Dar ce se întâmplă atunci când o relație se termină? Tendința multora este de a o considera timp pierdut sau de a considera că au eșuat. Au eșuat în ce? Să moară și să fie îngropați împreună? Este un concept destul de periculos acest eșec pus în contextul relațiilor. Mental vorbind, atunci când ai considerat că ai eșuat în ceva, este ca și cum ai nega toată experiența. Suntem educați în școală că nu e bine să ai eșecuri, astfel încât le uităm cât de repede putem pentru că ne produc suferință personală și socială.
Mai mult, deseori pisica este aruncată în curtea celuilalt. El (sau ea) este de vină pentru situația creată. El, el, el. Eu stăteam cuminte acasă și el…. pfuaaaaai. Atunci când se pleacă de la astfel de construcții mentale efectul obținut este că se neagă propriile greșeli – practic devenind orbi la ceea ce am putea învăța din ele. În consecință ele se vor repeta în următoarea relație care cel mai probabil se va sfârși la fel. Și odată cu asta, apare chinuitoarea întrebare: ”De ce mi se întâmplă mereu la fel? De ce mi se întâmplă asta numai mie? E ceva în neregulă cu mine?” Probabil că nu e nimic în neregulă cu tine, doar că refuzi să îți vezi propriul rol pe care l-ai jucat și îți refuzi astfel șansa de a evolua într-unul nou și benefic.
Relații terminate sau eșuate?
Tocmai de aceea, un mod mult mai bun prin care poți privi relațiile terminate (evit intențioat termenul de eșuate) este acela în care le consideri o adevărată școală a vieții. Începi cu clasa I, înveți alfabetul, apoi evoluezi către discipline mai complicate. Faptul că te muți la liceu și pierzi legătura cu foștii colegi nu înseamnă că este ceva greșit ci că drumurile sunt diferite. Dar ceea ce ai acumulat până în prezent rămâne în tine pe tot parcursul vieții.
Exact așa sunt și relațiile de cuplu. Fiecare dintre ele este o nouă clasă, pe care o începi sperând poate să nu se termine niciodată. Iar dacă la un moment dat se termină, ajungi în anul următor. Ceea ce ai experimentat, ceea ce ai învățat despre tine se aplică pe mai departe. Pentru a ajunge la analiză matematică ai nevoie să treci mai întâi prin 1 + 1 = 2. Iar dacă ai trecut în clasa a VIII-a, nu este cazul să urăști clasa a VII-a. Nu ți-a greșit cu nimic, ba chiar dimpotrivă: ți-a oferit instrumentele și cunoștințele necesare pentru a trece anul cu bine.
Dacă alegem conștient acest lucru, fiecare relație terminată ne maturizează și ne face mai puternici. Atunci când alegi să vezi doar testele și examenele ratate, pierzi cele mai prețioase lucruri pe care ți le-a oferit. Abia atunci, când nu rămâi cu absolut nimic, poți să o consideri un eșec. Școala nu este formată doar din teste și examene, așa cum nici relațiile nu sunt formate doar din aspecte negative. Și cu puțin efort de voință poți alege să le vezi pe cele pozitive, poți alege să îți conștientizezi greșelile pentru ca pe viitor să nu le mai repeți și să nu îl mai pierzi pe omul drag de lângă tine.
Asta înseamnă de fapt evoluție personală. Orgoliul trebuie lăsat deoparte (ceea ce este destul de dificil pentru unii bărbați). Responsabilitatea nu trebuie mutată pe partener, deoarece asta blochează conștientizarea. Trebuie să rămâi cât se poate de obiectiv sau obiectivă și să analizezi unde a greșit fiecare. Acest proces poate implica o perioadă de suferință, tristețe, autoblamare dar este necesar pentru a depăși momentul dificil și pentru a pleca cu ceva util mai departe. Suntem oameni și greșim. Nu putem învăța despre viață din cărți sau de pe net și nu vom putea face asta niciodată. Nu vâna perfecțiunea din primul pas, este o utopie generatoare de suferință. Dar putem alege ca experiențele prin care trecem să ne fie profesori. Și mai ales putem alege ca noi să definim experiențele, în loc să le lăsăm pe ele să ne definească.
Astfel, diferența între o relație terminată și o relație eșuată este dată de bagajul pe care îl luăm cu noi mai departe pe drumul vieții. Dacă alegem să luăm aspectele care ne ajută să evoluăm este o relație terminată cu succes. Dacă dimpotrivă alegem părțile negative atunci ne înrăim, ne închidem, blamăm și în esență involuăm. În acest caz relația se poate numi într-adevăr eșuată iar timpul, pierdut.
Dar ce înseamnă o relație de succes? În primul rând, o relație de succes nu este definită prin timp. Poate dura o viață, un an sau o lună. Poate duce la o familie sau nu. Dar cel mai important este ce se întâmplă cu cei doi. Momentele frumoase. Ceea ce au învățat unul de la celălalt. Maturizarea emoțională. Depășirea unor frici. Dezvoltarea empatiei, a înțelegerii, a sprijinului pe care și-l acordă unul altuia. Și cum poți face asta fără iubire? Cam greu. Tocmai de aceea am numit articolul așa, pentru că dragostea este motorul care dă viață tuturor acestor lucruri. Iar atunci când dispare dragostea și cei doi aleg drumuri separate, rămâne ceva în urmă. Marile iubiri nu se termină niciodată cu adevărat, ele continuă sub forma experiențelor și transformărilor pe care le-au determinat în fiecare dintre parteneri.
Am trecut și eu prin relații profunde și frumoase, relații care și-au lăsat amprenta și care la un moment dat s-au terminat. Nu este niciodată ușor, însă am simțit că fiecare dintre ele a contribuit la dezvoltarea mea ca om, ca bărbat, ca persoană. A trebuit să las ego-ul la o parte, ceea ce nu m-a făcut un om slab, ba chiar dimpotrivă. Am descoperit că ego-ul și orgoliul erau slăbiciunile mele. Am descoperit că este mai important să fii fericit decât să ai dreptate. Am ajuns să înțeleg profund că fiecare moment contează și merită trăit în prezent. Lecția dulce-amară este că niciodată nu poți știi care este ultimul. Mi-am descoperit astfel noi forțe și un nou nivel al încrederii în mine. Sunt acum un om schimbat și acest lucru ar fi întârziat mult sau nu ar fi fost posibil fără aceste persoane speciale care au ales să îmi dăruiască din timpul, din viața și energia lor chiar dacă doar pentru o vreme.
O relație nu se termină niciodată cu adevărat. O porți cu tine pentru că este o parte din tine, este parte din ceea ce ești acum. Tocmai de aceea voi insista mereu pe alegerea unui partener special, care îți poate oferi aceste lucruri. Acesta este și motivul pentru care scriu despre asta. Nu orice bărbat și nu orice femeie îți pot fi alături în acest fel. Dacă ne întoarcem la analogia cu școala, un profesor de clasa a V-a nu îți poate preda materie de a VII-a. La fel și în cupluri, nivelul atins de parteneri este esențial iar discrepanțele majore nu duc la nimic bun pe termen lung. În termeni uzuali, dacă valorile nu coincid, mai devreme sau mai târziu drumurile se vor despărți.
Dragostea este un liant și o bază foarte bună dar nu e decât unul din secretele unei relații profunde. Sunt mult mai multe aspecte care pot amplifica relația și iubirea dintre cei doi sau o pot distruge. Respectul, comunicarea, suportul, valorile, toate acestea contează.
Iar atunci când alegi să uiți complet relația din care ai ieșit îți negi o parte importantă din viață și e ca și cum ai repeta clasa. Privește detașat și întreabă-te ce ai avut de învățat din ea. Ce informații de calitate și utile pe viitor iei cu tine? Alege-le. Nu îți nega trecutul ci folosește-l ca să te descoperi și ca să te reinventezi.
Dă-ți voie să fii mai puternic sau puternică cu fiecare relație încheiată. Lucrează cu tine, maturizează-te emoțional. Și nu îl blama pe celălalt pentru că a ales să plece sau pentru că ceva s-a schimbat în tine și vrei un alt drum. Multumește-i în schimb că a ales să îți dăruiască din timpul și iubirea lui. Sunt cele mai prețioase lucruri pe care le avem. Și amintește-ți că nu demult, când puneai seara capul pe pernă și îl priveai cum doarme liniștit, nu puteai să îți imaginezi viața fără el…
