Limonada perfectă sau știința succesului

Am avut ocazia de curând să revăd un vechi prieten. Genul acela de om pe care-l admiri din prima clipă când îl cunoști. Ne-am întâlnit la un festival, am fost amândoi traineri și am fost astfel ”forțați” să petrecem mai bine de o săptâmână împreună.

Pe vremea aceea habar nu aveam de evoluție personală sau chestii de-astea new age cum îmi place mie să le zic în glumă. Însă am rămas profund impresionat de generozitatea acestui om. Deși era trainer, nu era nicio diferență de poziționare între el și studenți. Toată lumea gravita în jurul lui atrasă natural. De altfel, înainte să îl cunosc, auzisem numai cuvinte de laudă la adresa lui. Mărturisesc că atunci mă încerca puțină invidie.  Aroganță? Nici vorbă. Să privească de sus de pe poziția ”expertului”? Nici pomeneală. Nu cred că l-am văzut vreodată să se enerveze sau să răspundă în doi peri când era întrebat ceva, chiar și o prostie. Mereu cu zâmbetul pe buze, mereu ajutând pe toată lumea. Iar lumea îl iubea.

Numele lui este Adi Bulboacă, este fotograf de 12 ani și îl poți găsi aici. Adi este genul acela de om cu care poți vorbi o zi întreagă fără să te plictisești pentru că are multe de spus. Și am și făcut asta pe drumul dintre Timișoara și București, ore întregi de discuții și povești, aproape fără pauză. Deși este tânăr, a acumulat suficientă experiență de viață încât să poți dezbate cu el o sumedenie de subiecte, de la istoria artei la teatru, actorie, fotografie, film, Bucureștiul de altădată sau bicicletele furate din New York. Îți vorbește cu pasiune, pentru că trăiește își trăiește viața cu pasiune.

Nu am uitat niciodată perioada aceea. Am văzut la el un exemplu perfect de ce înseamnă să ajuți necondiționat. Să fii generos material și mai ales spiritual. Am văzut un om aliniat perfect cu viața lui. Un om care a muncit enorm să ajungă la nivelul la care este astăzi, care este conștient de valoarea muncii depuse dar care nici măcar nu o consideră munca ci practică.

Zece ani mai târziu când ne-am reîntâlnit, am înțeles și de unde și-a format acest spirit. A avut norocul ca la rândul său să cunoască oameni care i-au dăruit necondiționat din timpul, energia și cunoștințele lor. Astfel a devenit un mod de viață: primești și dăruiești la rândul tău. Cercul se închide. Și m-a bucurat să văd ca și după atâta timp este neschimbat. De fapt s-a schimbat: a devenit mai profund, mai preocupat de calitatea muncii sale. Învață constant, chiar și acum. E din nou student și e foarte fericit pentru asta. Este un om de succes? În mod sigur da.

Revederea cu el m-a pus pe gânduri. Am recunoscut în el principiile studiate în ani de dezvoltare personală. De la întâlnirea cu el mi-a venit ideea pentru acest articol în care vreau să discut despre câteva caracteristici universale ale adevăratului succes personal.

Alinierea interioară și exterioară

Încep cu alinierea pentru că este esențială. A fi aliniat interior înseamnă a reduce conflictele dintre ceea ce trăiești și ceea ce vrei să trăiești. Concret, înseamnă să știi ce îți dorești de la viață, ce fel de om vrei să fii, ce îți place să faci, ce vrei să faci, și să le transformi pe toate în realitate. Atunci când această aliniere este realizată, munca nu mai este muncă, stresul se dizolvă, iar ceea ce apare în schimb este o energie și o poftă de viață greu de descris.

Îmi povestea Adi că a avut o perioadă de o lună în care a făcut exclusiv activitățile care îi plăceau și în ciuda puținelor ore de somn, nu era obosit deloc. Fără să realizezi, conflictele interioare consumă foarte multă energie. Abia când scapi de ele conștientizezi diferența sub forma surplusului de energie și a emoțiilor pozitive care apar.

Munca și talentul

Cât de important este talentul pentru a avea succes? Această întrebare revine obsesiv, s-au făcut nenumărate studii și experimente, s-au studiat biografiile oamenilor celebri. Știi care e concluzia? Nu talentul, ci munca face toată diferența. Disciplina muncii este însă condiționată de factori social-economici

În decursul istoriei am asistat la explozii de genii aparent inexplicabile. De ce au aparut grupuri de muzicieni de excepție precum Mozart, Beethoven, Bach cam în aceeași zona și aceeași perioadă? De ce au apărut adevărate grupuri de artiști precum Michelangelo, Rafel, Titian, Giotto? Sunt multe exemple și cam toate duc către aceleași elemente comune: în anumite zone, în anumite perioade, a fost (sau este încă), o explozie de, să le spunem, genii.

Dacă dăm o raită prin istoria culturii, în acea vreme exista un sistem de ucenicie. Copiii erau trimiși la maeștri pentru a studia diverse meserii și arte. Michelangelo spre exemplu a fost trimis la Ghirlandaio, unul dintre cei mai reputați artiști ai vremii. La doar 13 ani a devenit ucenicul lui și a studiat artele.

Pe aceeași linie puțini știu că Mozart, în jurul vârstei de 6 ani, avea deja peste 3500 de ore de practică muzicală. Shakespeare s-a inspirat masiv din alți autori ai vremii, o parte din lucrările sale fiind reinterpretări și integrări.

Exemple sunt multe și toate converg către următoarea concluzie: talentul este ca o scânteie pe care o poți avea sau nu. Poate cea mai importantă funcție a lui este să îți arate calea de urmat. Însă nu există substitut pentru muncă și dedicație. Pur și simplu, pentru a ajunge performant într-un domeniu, oricare ar fi el, munca este baza, nu talentul.

Astfel se explică și faptul că mulți copii talentați pe băncile școlii ajung să aibă o viață mediocră. Talentul nu este și nu va fi niciodată suficient.

Jerry Seinfeld, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați comici de stand-up, povestea că la începuturile carierei sale și-a pus în plan să scrie zilnic glume timp de câteva ore. Bune, proaste, nu conta, trebuiau scrise. Ca să fie stimulat să nu renunțe, și-a făcut un calendar pe care marca zilele în care a lucrat. Scopul lui era ca la sfărșitul săptămânii să traseze o linie continuă orizontală.

Mai târziu, această autodisciplină a dat roade, Seinfeld fiind plătit cu 1,000,000 dolari pe episod. Jim Carrey, James Franco și ei povestesc cum au muncit mii de ore până să primescă un rol semnificativ. Jim își exersa grimasele care l-au consacrat, iar James Franco făcea impersonări. Toate acestea înainte ca cineva să fi auzit de ei sau să îi plătească pentru asta.

Există o vorbă: când viața îți dă lămâi, stoarce-le și fă limonadă. Cam așa începem cu toții, am primit niște lămâi pe care, prin muncă, le putem transforma în limonada perfectă. Lămâile pot fi talentul într-un domeniu sau anumite situații care imprimă o direcție în viață. Pot fi lipsuri, pot fi oportunități, pot fi absolut orice. Însă doar munca le face utilizabile.

Modestia

Am avut norocul de a vorbi cu destule persoane cunoscute și recunoscute în domeniile lor. Fie că vorbim de profesori universitari, CEO de companii, actori, regizori, diverse vedete mai mici sau mai mari. Am remarcat un lucru: valoarea lor ca oameni este direct proporțională cu modestia de care dau dovadă. Bineînțeles, nu e totul roz: am cunoscut și aroganță, și ego-uri umflate peste măsură dar într-un număr foarte mic de cazuri.

Să nu mă înțelegi greșit: nu văd modestia ca pe o modalitate de sta ascuns din dorința de a nu părea lăudăros. Este foarte bine să vorbești despre tine dacă ai ceva de spus. Ar fi și păcat să nu o faci, atunci când ai posibilitatea să inspiri și să motivezi alți oameni.

Modestia ține de modul în care te raportezi la cei din jur. Ești conștient de cine ești și de valoarea reală pe care o aduce munca ta. Modestia este opusul aroganței. Oamenii aroganți sunt de obicei nesiguri și atunci nu pierd nicio ocazie de a își etala personalitatea și realizările (dacă au). În schimb cei modești nu fac din asta un obiectiv, dar sunt recunoscuți automat de cei din jur și apreciați.

Să stai de vorbă cu un om arogant, oricât de bun este pe domeniul său, e obositor. Dar să ai alături un om de valoare care este și modest, e neprețuit.

Poate cel mai bun exemplu pe care ți-l pot da este bloggerul american Steve Pavlina pe care l-am și cunoscut personal. Este unul dintre cei mai apreciați pe zona de evoluție personală. Deși înainte de a ne întâlni fizic schimbaserăm doar câteva cuvinte pe Facebook, de la primele cuvinte am avut senzatia că stau de vorbă cu un vechi prieten. Energia pe care o degaja, modestia lui, apropierea, căldura umană, toate acestea mi-au arătat în câteva secunde ce fel de om e. Și aici vorbim de un om care în decembrie 2005 avea aproximativ 800,000 de vizitatori pe blog. (nu am date mai recente dar acum e și mai bine)

Nu te opri din învățat

Uită de mitul conform căruia după școală ești pregătit de viață și nu mai ai nevoie să înveți. Pur și simplu e o mare prostie care te ține în mediocritate. Warren Buffet, privit ca un geniu al finanțelor, își alocă și acum timp pentru a citi și a se informa. Și absolut toți cei care au atins excelența recunosc că încă mai au de învățat și că este un proces care nu se va termina vreodată.

Cea mai simplă metodă de a învăța este să citești, de preferat cărți. Fă-ți plan lunar să citești un număr de cărți. Vei avea astfel acces la o lume mult mai largă și vei extrage de acolo elemente esențiale pentru munca ta.

Următorul pas este un mentor și un grup de mastermind care te pot ajuta să atingi excelența. Deja aici vorbim de o accelerare a procesului de învățare și obținerea de cunoștințe practice, distilate prin experiența altora.

Generozitatea

Modestia și generozitatea merg mână în mână. Nu prea am văzut oameni care să o aibă pe una dar nu pe cealaltă. Generozitatea apare într-un moment în care realizezi cât de mult ai primit de la cei din jur, indiferent dacă e vorba de familie, profesori, prieteni, mentori, clienți și îți dai seama că e rândul tău acum să îți aduci contribuția.

Generozitatea poate îmbrăca o multitudine de forme. Poți să îi inveți pe alții ceea ce tu deja știi; poți să faci acte de caritate, poți să faci voluntariat. Și dacă stai la o cafea și oferi câteva sfaturi cuiva care are nevoie este un act de generozitate. Depinde de tine cât de mult vrei timp vrei să îți aloci.

Deși nu pare la prima vedere, generozitatea îți va fi recompensată în feluri în care nici nu-ți poți imagina. Iar odată ce ai ajuns la un anumit nivel în dezvoltarea spirituală, vei vedea că generozitatea apare natural și nici nu poți concepe să fii altfel.

Lista de acțiuni

Vrei să faci ceva cu viața ta? Sau vrei altceva decât faci? Începe acum, nu mai aștepta. Ți-am pregătit mai jos lista pașilor necesari.

1. Identifică cu precizie ceea ce îți dorești să faci
2. Fii sigur că activitatea respectivă este perfect aliniată cu valorile tale
3. Creează-ți obiceiul de a lucra zilnic la asta. Nu te aștepta și mai ales, nu vâna rezultate imediate. Fii sigur că ele vor apărea dacă îți cultivi disciplina
4. Învață constant. Citește cărți, articole, urmărește materiale video
5. Sărbătorește reușitele oricât de mici și învață din greșeli
6. Fii modest și generos cu cei din jur
7. Repetă de la pasul 3

Tot ceea ce ți-am spus până acum se poate aplica indiferent de domeniul ales. Transformarea este personală și profundă, ea se va reflecta în toate aspectele vieții tale. Iar când te vei uita în urmă, nici nu îți va veni să crezi de unde ai plecat. Dar pleacă la drum astăzi, acum!

Încă un lucru. Nu-ți stabili ca obiective bani, mașini, case și vacanțe. Pe toate le vei primi automat atunci când vei merita. Și le vei merita sigur dacă activităție tale creează valoare oamenilor din jur. Așadar, gândește-te cum să aduci această valoare și restul vine de la sine. Ia ca exemple oamenii care fac deja asta.

Tot ceea ce a mai rămas este să îți doresc succes.