De ce mint oamenii în relații
Se spune că fără minciună societatea – așa cum o știm noi – ar înceta să mai existe, s-ar prăbuși fundamental și structural. Minciuna este necesară pentru că puțini sunt cei dispuși să asculte și să accepte adevărul. Așa să fie? În acest articol voi explora o parte din cauzele minciunilor, de ce apar ele într-o relație, care sunt efectele și cum să le putem ține sub control.
Ce este minciuna? Există două mari categorii: denaturarea adevărului și minciuna prin omisiune. Denaturarea adevărului apare atunci când povestea pe care o spunem nu corespunde realității pe care am trăit-o. Spre exemplu, acasă spunem soției că noua colegă e urâtă ca moartea și că niciun bărbat sănătos la cap nu s-ar uita la ea. Iar în sinea noastră ne rugăm la cer și la pământ să nu vrea să-i vadă profilul de Facebook.
Asta a fost denaturarea adevărului. Cealaltă variantă este omisiunea. În acest caz, nu spunem nimic de noua colegă ca să dormim următoarele nopți liniștiți în patul conjugal și nu pe canapeaua din living sau pe la vreun prieten.
Mai există o formă de minciună, atunci când perpetuăm o anumită perspectivă a faptelor la care nu avem acces, dar pe care le considerăm adevărate. Rămânând în contextul serviciului, să presupunem că un coleg vine și ne spune că noua angajată are o aventură cu the boss of all bosses, aka big boss. Cum ne plictisim teribil la birou, vestea începe să circule și devenim astfel parte dintr-un jurnalism fără substanță și (probabil) fără vreo legătură cu realitatea. Mai mult, îi povestim acasă soției, indignați de faptul că un om căsătorit, cu copii, la 50 de ani plus, are o aventură cu o puștoaică de 25. Iar la următoarea petrecere a firmei, biata fată nu știe de ce toate nevestele aruncă remarci malițioase la adresa ei și o consideră c… cuvântul acela cu ”c” pe care îl folosesc femeile pentru a desemna concurența.
Pentru această a treia formă, soluția este relativ simplă. Nu înghiți pe nemestecate părerile și faptele pe care alții le livrează ca fiind valabile, în lipsa unor dovezi concrete sau în lipsa unei confirmări. Poți proceda ca un jurnalist. În cazul în care nu ai acces la realitatea respectivă, o poți considera ca fiind adevărată dacă se confirmă din 3 surse diferite. Dar mare atenție la surse. O abordare și mai bună este să filtrezi tot ce primești, informațional vorbind, în două mari categorii: folositoare pentru mine / mă ajută să evoluez și nocive / inutile. În ce coloană ai pune informația cu aventura de la birou?
O relație nu poate exista fără încredere reciprocă
Fundamentul oricărei relații solide este încrederea. Fără încredere reciprocă, este ca și cum ai construi o clădire strâmbă direct pe pământ. La prima ploaie mai mare, ca să nu mai vorbesc de vreun cutremur, se năruie de parcă nici n-ar fi fost.
Încrederea necesită mult timp și energie pentru a fi construită și se poate pierde extrem de ușor. E un paradox aici și nu prea: cum se face că ani de zile de încredere se pot anula cu o singură minciună? Dar trebuie înțeles că așa funcționează creierul: evenimentele negative sunt tratate cu mai mare importanță decât cele pozitive, rămășițe ale supraviețuirii din epoci demult trecute.
La modul excesiv, gelozia, posesivitatea și controlul sunt toate manifestări externe ale lipsei de încredere. Deși au ca țintă partenerul de cuplu, lipsa de încredere este o stare internă a celui care le manifestă. Este o lipsă de încredere în propria persoană, o neîncredere în cine este, în calități, în ceea ce poate însemna pentru celălalt. O astfel de stare internă tensionată generează tensiuni și în exterior, prin încercarea de a o controla pe cealaltă persoană. În caz avansat, se recurge la manipulări, șantaj emoțional, distrugerea psihologică și multe alte grozăvii. Dar să ne reîntoarcem la subiectul de bază.
Cu cât încrederea este mai profundă și mai bine cultivată, cu atât intemperiile și cauzele externe vor avea o influență mai mică asupra solidității și calității relației de cuplu. Toate aspectele relației se subordonează încrederii, nimic nu scapă de filtrul ei.
De ce mint oamenii în relații
În primul rând, în afară de minciuna patologică cu rădăcini medicale, nimeni nu minte pentru el. Minciunile sunt întotdeauna pentru celălalt și îndeplinesc mai multe roluri. Ele sunt folosite pentru a acoperi anumite situații sau fapte, dar și cu un rol de protecție a celuilalt. Problema cu protecția este că aici e vorba de perspectiva celui care minte, nelăsând spațiu ”victimei” să decidă dacă într-adevăr are nevoie de această protecție sau nu. Este o atitudine de tipul ”eu știu mai bine ce îți trebuie ție”.
Am spus mai sus că minciuna este pentru celălalt, pentru cel care este destinatarul minciunii. Dar mai interesant de văzut este de ce se ajunge la o astfel de situație și cum apare necesitatea minciunii (din perspectiva mincinosului).
Poate cea mai importantă cauză este neacceptarea de către cel mințit a unui adevăr primordial. Rezistența față de realitate care poate îmbrăca diverse forme precum neîncredere, depresie, respingere, gelozie este cauza subtilă a apariției minciunii. Să ne reîntoarcem la primul exemplu, cel cu noua colegă.
Dacă relația de cuplu este solidă și bazată pe încredere, apariția în peisaj a noii colege este un fapt banal, o discuție ce se consumă rapid la cină. Poate că la următoarea petrecere soția va găsi în noua colegă un partener încântător de discuție. Totul e bine și frumos.
Dar dacă soția este o femeie geloasă (deci în cuplu domnește lipsa încrederii), crește probabilitatea de a fi mințită, tocmai pentru că manifestă această rezistență la orice factor care îi atinge o zonă nevralgică, necontrolată. Minciuna prin omisiunea adevărului are rolul de a proteja situația fragilă în care se află cei doi. Urmările acestei minciuni sunt greu de cuantificat pe viitor. Cel mai probabil, la un moment dat soția va afla de noua colegă, va afla că nu i-a fost comunicat acest fapt, lucru care îi va adânci și mai mult neîncrederea și poate va căpăta chiar convingerea că există o atracție între soțul ei și noua colegă. Să te ții atunci cum se înmulțește vesela!
Evident, exemplul este valabil pentru oricare dintre partenerii unui cuplu, și bărbații pot avea problemele lor.
Ceea ce aș vrea să reții de aici, cel mai important fapt, este următorul: dacă ai fost mințit sau mințită, ai și tu un rol în acest lucru. Identificarea propriului rol te poate ajuta ca pe viitor să nu mai treci prin astfel de situații.
Un alt exemplu destul de răspândit mai ales printre bărbați este umflarea adevărului, mai ales atunci când încearcă să impresioneze o domnișoară blondă cu gene lungi. De unde vine asta? Tot din neîncrederea în sine. Se caută sprijin în lucruri exterioare, pentru a acoperi golul interior pe care îl au. Atunci când stima de sine este scăzută și se mai și proiectează o imagine idealizată pe domnișoara respectivă, se crează cadrul perfect pentru minciuni. Unii bărbați merg destul de departe, făurind un adevărat univers paralel cu realitatea, care la o privire mai atentă se prăbușește imediat precum un castel din cărți de joc.
O să mă întrebi acum ce rol joacă biata domnișoară blondă cu gene lungi în faptul că a fost mințită. Toți cei cu care luăm contact și cu care interacționăm sunt compatibili cu anumite laturi profunde și trăsături ale noastre. Pot exista compatibilități pe care le numim pozitive sau negative. Răspunsul scurt este că la un nivel profund, subconștient, domnișoara îi permite bărbatului să o mintă, chiar dacă nu știe acest lucru. Dacă nu ar exista această rezonanță, bărbatul fie nu ar mai minți, fie nici măcar nu ar mai vorbi cu ea și ar ignora-o total.
Există oameni sinceri?
Am primit întrebarea asta de multe ori în contextul relațiilor de cuplu. În măsura în care fiecare dintre parteneri a lucrat suficient de mult cu sine încât să ajungă la un nivel de stabilitate interioară profundă, în măsura în care și-a rezolvat problemele de neîncredere și stimă de sine, există mari șanse ca minciunile să nu își aibă locul în acel cuplu.
Pentru asta însă trebuie ca, fără excepție, ambii parteneri să se afle la acest stadiu de dezvoltare. E un drum destul de lung până acolo însă beneficiile sunt majore. Este o adevărată binecuvântare să știi că te bucuri cu adevărat de încrederea celuilalt, că poți să îi împărtășești orice ți se întâmplă, orice noutăți apar pe la birou și asta nu numai că nu dinamitează relația ci o întărește, oferindu-i noi straturi de profunzime.
Închei cu celebra sintagmă pe care o spun femeile de obicei: ”Vreau să fii sincer cu mine 100%, orice ar fi.” Iar dacă ești femeie, te întreb: ești sigură de asta? Pentru că sinceritatea are nevoie de un teren fertil pe care să dea roade, altfel este o armă cu două tăișuri. Cultivă-ți mai întâi terenul și atunci sinceritatea va rodi acolo și se va dezvolta foarte frumos.
Închei a doua oară, cu celebra replică a lui Jack Nicholson din Men of Honor:
– I want the truth!
– You can’t handle the truth!
Închei și a treia oară, cu îndemnul de a nu uita niciodată că, înainte de oricine și orice, focalizarea principală trebuie să fie pe propria ta evoluție. Sau revoluție.
