Dacă nu-l seduci se duce
Încep prin a-i mulțumi lui Taher Sonu pentru inspirația titlului. Pentru cei care nu cunosc munca lui Taher, el are un program adresat bărbaților numit ”Dacă n-o seduci se duce”. Numele mi se pare extrem de bine ales și mă gândeam că ideea este valabilă și în cazul femeilor, nu doar al bărbaților. Taher, mulțumesc încă o dată pentru inspirație.
Așadar, articolul pe care îl citești are ca temă seducția. Și nu orice fel de seducție, ci seducția feminină. Foarte multe femei se confruntă cu următoarea situație: cunosc un bărbat, se îndrăgostesc, toate bune și frumoase o perioadă după care fie el găsește o altă persoană, fie pur și simplu pleacă. Iar femeia rămâne cu întrebări: ”De ce? Nu am fost suficient de bună? Nu am avut grijă de el? Nu a fost bun sexul? De ce naiba de mi se întâmplă doar mie?”. Dacă ai trecut printr-o astfel de experiență, citește în continuare.
Există marele mit conform căruia un bărbat se cucerește îndeosebi prin aspectele fizice (frumusețe, sex) și prin servicii (mâncare de exemplu). Unele femei se folosesc de sex ca o armă pentru a ține bărbatul lângă ele. Și mai rău, îl folosesc ca pe o pedeapsă atunci când ceva nu merge în cuplu. Acest lucru duce la înstrăinare și resentimente care se adună în timp.
Este foarte adevărat că bărbații sunt ființe vizuale însă lucrurile sunt mai complexe de atât. Pentru asta am imaginat următoarea povestioară din perspectiva unui bărbat:
”Era seară când în sfârșit am ajuns pe lângă casă. Aveam o poftă nebună de paste, așa că m-am oprit la magazinul din colț să cumpăr ce-mi trebuie. Și atunci, am văzut-o pe ea. Era incredibil de frumoasă, chiar dacă nu era machiată deloc. Probabil coborâse rapid să ia câte ceva. Am urmărit-o pe furiș și mi-a plăcut unduirea corpului ei. Îți zic, nu puteam să îmi mut privirea în altă parte. Când am văzut că s-a oprit în dreptul raftului cu ciocolată, am zis că e șansa mea. M-am făcut că am și eu treabă pe-acolo și am intrat în vorbă cu ea. M-a surprins vocea ei caldă, liniștitoare. Mi-a trecut repede orice stres, am vorbit de parcă ne-am fi cunoscut dinainte. La final, și-a ridicat ochii către mine și mi-a zâmbit atât de frumos încât am simțit că îmi piere tot curajul. Cu inima în gât, i-am spus că vreau să o adaug pe Facebook. Mi-a dat numele și așa a început totul. Când am ajuns acasă mi-am dat seama că uitasem de paste.
∴
Stăteam zile și nopți de vorbă. Simțeam că este prima femeie care mă înțelege cu adevărat, care nu mă judecă, simțeam că este femeia perfectă pentru mine. Și puteam vorbi despre orice, este una dintre cele mai inteligente femei pe care le-am cunoscut. Mă suna pentru toate prostioarele și-mi plăcea asta. Mă făcea să mă simt important pentru ea.
∴
Am avut nopți pasionale în care nu știam când s-a făcut dimineața și nopți în care a fost suficient să fim unul lângă celălalt, să ne mângâiem cu privirile și cu șoaptele. O iubesc și îmi place să arăt asta oricui și oricum. Când mergem pe stradă ținându-mă de mână îmi vine să le arăt tuturor ca ea e aleasa. Sunt extrem de mândru că o am alături. Uneori o mai privesc pe furiș, nu mă pot sătura de chipul ei. Când observă asta, râde. Zice că nu sunt sănătos la cap. Dar râsul acela… aș face orice să îl aud mereu.
Un timp mi-era teamă că va interveni rutina, dar e atât de spontană încât mă stimulează și pe mine să fiu așa. Am făcut pentru ea lucruri pe care nu le-aș fi făcut pentru nicio altă femeie. Și le-am făcut cu drag, le-am făcut pentru că mi-am dorit eu să le fac nu pentru că mi le-ar fi cerut ea. De fapt, ea nu mi-a cerut niciodată nimic. Dar simțeam în ochii ei când își dorea ceva și voiam să îi indeplinesc dorința.
Mi-a acceptat toate tabieturile, chiar și pe cele enervante. Și asta m-a făcut să renunț la o mare parte din ele, pentru că un astfel de om rar întâlnești și trebuie păstrat. Sunt fericit alături de ea și nu vreau să o pierd niciodată. Mâine vreau să îi cer mâna…”
Povestirea de mai sus e ca o fereastră larg deschisă în psihologia unui bărbat. Am subliniat principalele elemente importante și acum o să le detaliez.
1. Prima impresie – atracția
Bărbaților le place să privească, iar esența feminină este unul dintre cele mai frumoase lucruri de privit. Dacă ai citit articolul Să înțelegem bărbații, scriu acolo pe larg despre acest lucru. Bărbații sunt ființe vizuale. Trebuie să le placă ceea ce văd. Asta este baza atracției.
Evident, fiecare bărbat are propriul lui concept despre frumusețea unei femei. Important nu este ceea ce vinde media ca definiție a frumuseții ci ceea ce îi place lui. Atracția nu se formează în urma citirii revistelor glossy: ea este o reacție automată, incontrolabilă ce provine din creierul reptilian.
Unii bărbați reușesc să își controleze atracția, alții fluieră pe stradă după femei. Este de preferat prima categorie, deoarece controlul presupune că și alte regiuni din creier sunt dezvoltate, nu numai cele primare responsabile cu reproducerea.
Atracția este o emoție și nimic mai mult. Dacă circumstanțele sunt de asemenea natură, bărbatul își va dori să o cunoască pe femeia respectivă și așa apare prima interacțiune.
2. Prima interacțiune – dorința
Prima interacțiune poate fi un turn-on sau un turn-off. În funcție de cum decurge această interacțiune (care poate fi prima discuție în magazin ca în povestire, o întâlnire la cafea sau orice altceva), bărbatul decide dacă își dorește femeia respectivă. Plain and simple.
În unele cazuri durează mai mult pentru un bărbat să se convingă că își dorește acea femeie, dar asta se întâmplă de obicei atunci când atracția nu este atât de puternică sau apar alte dificultăți pe parcurs. Mai este un aspect și anume faptul că atracția atenuează semnalele și controlul dat de partea rațională a minții.
Pentru mulți bărbați, primele interacțiuni stabilesc și cât de departe vor să meargă cu femeia respectivă. Își pot dori doar sex (când se pune accentul pe atracție și pe fizic) sau doresc o relație completă (atunci când există o compatibilitate la nivel de personalitate). Unii sunt deschiși în exprimarea intențiilor, alții mai puțin. De aici vine și o bună parte din dezamăgirea femeilor care se implică emoțional și apoi constată că a fost vorba doar de sex.
3. Desfășurarea relației – implicarea
Am punctat în povestire cele mai importante lucruri pe care le caută un bărbat în relație. În primul rând, dorește să fie înțeles și acceptat. Este foarte greu să schimbi un bărbat dar din păcate multe femei doresc și insistă pe lucrul acesta. Bărbatul se simte amenințat și constrâns astfel că apare rezistența. Așa cum ziceam și în alte articole, bărbații nu se schimbă, bărbații se transformă.
Bărbaților le place sexul și cunosc diferența dintre a face sex și a face dragoste. Unii dintre ei știu și că femeilor le place sexul, ba chiar mai mult decât le place lor. Aici depinde de experiențele fiecăruia și de relațiile în care au fost. Pentru o femeie sexul este preponderent emoțional, pe când bărbații se detașează mai ușor de componenta emoțională. Dar dacă au această opțiune, ei vor prefera să facă dragoste și nu sex.
Corpul femeii este o operă de artă fascinantă pentru un bărbat; modul în care acesta reacționează la cei mai mici stimuli, modul în care se arcuiește la fiecare sărut, toate acestea sunt daruri divine pentru ei. Le place să privească și le mai place ceva: să fie ei sursa plăcerii unei femei. Este la urma urmei parte din codul lor genetic masculin.
Bărbaților nu le place rutina. Ei sunt niște copii mari care se plictisesc repede dacă nu sunt stimulați. De aceea vor aprecia o femeie care le ține simțurile treze, o femeie care reușește să îi provoace mental și emoțional. Este exact ca în perioada de cucerire: atunci când aleargă după femeia dorită, atunci când nu se simt confortabil dacă să facă sau nu un gest, atunci când se întreabă unde naiba e de n-a mai intrat cu orele pe Facebook. Este o stare de excitație nervoasă și emoțională maximă care însă e o sursă de mare plăcere. Dacă o parte din starea aceasta se regăsește pe termen lung, este un mare plus pentru relația respectivă.
Bărbații nu se schimbă (decât cu mari dificultăți și cu resentimente din partea lor). Dacă sunt bărbați inteligenți, ei știu că există lucruri care nu sunt plăcute de parteneră. Știu că au de muncă la propriile trăsături. Dar urăsc să fie siliți să facă asta. Pe de altă parte, dacă femeia nu reproșează aceste lucruri iar în schimb le dăruiește tot ceea ce au ei nevoie emoțional, are loc un mic shift de mentalitate. Bărbații își doresc să se simtă respectați, să vadă că și părerea lor contează.
Astfel de femei sunt atât de rare încât el va dori singur să se lase de fumat dacă știe că iubita lui nu suportă fumul de țigară. Își va revizui comportamentul pentru că în sinea lui este conștient că primește cele mai frumoase lucruri de la ea. Și va dori să le primească mereu, toată viața dacă se poate.
4. Căsătoria – oficializarea și angajamentul
Bărbații și căsătoria… iar un mit. Este drept că bărbații sunt mai puțin entuziasmați de căsătorie decât femeile, dar nu pentru că le-ar displăcea ideea ci pentru că se tem. Se tem că își vor pierde libertatea, se tem că partenerul se va transforma într-o zgripțuroaică, se tem de rutină, se tem că nu vor mai fi atrași la fel și peste zece ani, se tem pentru că este o călătorie nouă pentru ei.
Pe de altă parte, dacă relația este așa cum am descris-o mai sus, mare parte din aceste temeri dispar sau vor fi mult reduse. Alături de o femeie pe care o iubesc din toată inima și care îi face să se simtă iubiți, ei vor fi primii care și-o vor dori alături ca soție și mamă a copiilor lor.
Atunci când bărbatul întârzie să facă propunerea, este un semnal de alarmă că ceva nu funcționează cum trebuie. Astfel de lucruri trebuie discutate cu tact, pentru că o întrebare de tipul: ”Suntem împreuna de 4 ani, de ce nu vrei să ne căsătorim? De ce nu mă ceri, eh? Cât timp mai pierdem așa?” trezește toată armata de apărare mai ceva ca scutul de la Deveselu. Bărbatul trebuie să fie ascultat cu adevărat, pentru că el își exprimă nemulțumirile într-un mod direct. Iar dacă el e o fire mai închisă, trebuie creat un context constructiv, nu punitiv.
Îl seduci sau îl lași să se ducă?
Cu fiecare zi care trece în relația voastră ai de ales între cele două. Îl asculți, îi oferi sprijinul de care are nevoie? L-ai sedus. Îl cicălești pentru toate fleacurile sau ești geloasă pe tot ce mișcă? Îl lași să se ducă. De fapt, îi faci vânt direct să plece.
Un cuplu nu este un război pentru putere. Nu este o luptă pentru afirmare. Nu este unul mai bun decât celălalt. Și nu este un mijloc de a-l schimba forțat pe celălalt. Dacă ai astfel de mentalitate, relația va avea de suferit. Privește cuplul ca un pact de cooperare, în care fiecare vine cu ce are mai bun. Privește momentele mai dificile din perspectiva: cum pot să te ajut să fie bine, în loc să apelezi la arme și războaie. Niciodată, din niciun război, nu a ieșit pace ci doar victime și distrugeri. Psihologic este același lucru.
Dacă ar fi să rezum la o singură idee, aceasta este: oferă întotdeauna ceea ce îți dorești să primești. Nu ești în relație pentru a lupta. Ești pentru a fi un om fericit. Iar fericirea adevărată vine atunci când oferi ceea ce ai tu mai de preț unui om care știe să aprecieze asta și care la rândul lui, îți răspunde la fel.
Chiar dacă există iubire de ambele părți, în lipsa unor piloni sănătoși, relația nu are cum să dureze. Cred că am mai scris și în alt articol, dar mai spun o dată. Toate persoanele cu care am făcut coaching și care au trecut prin infidelitatea partenerului au avut dificultăți în relație. Pentru ca o relație să fie funcțională, pentru ca iubirea dintre voi să nu fie doar la nivel declarativ, trebuie să îl seduci și să îl lași să te seducă.
Altfel, la un moment dat va alege să se ducă…
