Viața este ca tabla unui joc. Pe tablă ne aflăm noi, oamenii, dar fără a fi pionii cuiva din exterior. Ceea ce facem, ceea ce gândim, experiențele și emoțiile noastre determină următoarea mișcare. Apoi următoarele mișcări și tot așa. Există reguli, există recompense și există pedepse. Dar nu Dumnezeu sau altcineva ne recompensează, ci noi înșine prin alegerile pe care le facem. Alegem ce mâncăm, ce persoane avem în jur, alegem ce facem cu timpul nostru, alegem pe cine iubim și pe cine urâm. Toate aceste lucruri au repercusiuni în marele joc al vieții.
Și ce este mai important decât persoana pe care o alegi să fie alături de tine? Această persoană îți va influența viața în moduri nebănuite, subtile. Nici nu îți vei da seama, atât de profunde sunt mecanismele influențării. Poate de aceea mulți se feresc instinctiv de relații serioase: știu că este un element definitoriu pentru viitor.
Scriam în cartea mea, Un bărbat iubește mai mult decât o femeie, că există femei care ridică și femei care distrug bărbatul de lângă ele. La fel, există și bărbați care din nefericire distrug spiritul (uneori și corpul) unei femei, dar sunt și bărbați care o ridică, o sprijină și o ajută să evolueze pe femeia de lângă ei.
Vezi tu, femeia este ca o rachetă. Se înalță maiestuasă pe rampa de lansare, dominând cerul și pământul deopotrivă. La o distanță sigură de ea se află oamenii care o admiră dar și centrul de control. Totul este pregătit, combustibilul la locul lui, oxigenul lichid în rezervoare. Racheta se simte bine acolo, totul este în echilibru. Și totuși, deasupra sunt stelele. I-ar plăcea să ajungă acolo, însă nu poate singură. Are nevoie de ceva.
Un singur lucru mai lipsește pentru a porni spre stele: o scânteie. Odată ce este inițiată comanda de pornire, o simplă scânteie pornește un proces ireversibil. Focul începe să o străbată dintr-un capăt în altul. Este un foc purificator, expansiv. Ea îi simte fierbințeala dar nu o arde, nu o distruge. Este un foc al vieții. Iar racheta începe să se înalțe, propulsată de acest foc binefăcător, într-o sinergie care nu mai poate fi oprită în niciun fel. Cam asta este de fapt rolul unui bărbat autentic: să fie focul din viața femeii iubite.
Asta este varianta cea mai bună. Dar există mai multe tipuri de femei-rachetă și o să îți vorbesc despre fiecare în parte întrucât este important să le diferențiem.
Fără nicio aluzie sexuală, femeia-bombă este echivalentul rachetei care explodează la lansare. Bine, poate fi si bombă în sensul sexual, dar nu are neapărat legătură. O astfel de femeie explodeză cu consecințe grave de imaginat, distrugând totul pe o arie extinsă. Și totul pleacă de la acea scânteie primordială, benefică dar care a întâlnit o combinație distructivă. Femeia-bombă este bine să fie evitată, deoarece niciodată nu poți ști când explodează, care sunt cauzele exacte și mai ales efectele distructive asupra ei și asupra celor din jur.
Femeile-bombă, repet, fără nicio aluzie sexuală, sunt disimulate în rachete perfecte și aparent inofensive până în acel punct critic al aprinderii. Dar există o problemă ascunsă bine în sistem care determină un lanț întreg de consecințe ce se termină cu marea deflagrație. Mai este și cazul în care pare să fie o lansare reușită, dar pe parcurs problema existentă se agravează cu același rezultat: explozia bum-bum.
O astfel de femeie, odată identificată și rezolvată problema, se poate transforma într-o femeie-rachetă cuminte și la locul ei, dar este destul de dificil pentru că nu prea oferă accesul la sistemele ei.
Este cel mai fain tip de femeie. O femeie-rachetă are tot ce-i trebuie, este perfect echilibrată, toate sistemele sunt funcționale. Iar când primește scânteia care se transformă în foc, se ridică cu forță și grație spre stele. Bărbatul de lângă ea este și inițiator și parte a procesului. El este purtat către înălțimi la care nu ar ajunge de unul singur.
Tandemul femeie-bărbat, în aceste circumstanțe, nu are limite. Împreună pot realiza tot ceea ce își doresc. Sunt interdependenți: fiecare poate exista separat, dar doar împreună pot călători sus, tot mai sus. Femeia oferă spațiul și oxigenul necesar focului să existe, iar bărbatul oferă forța și direcția propulsiei.
Așadar, alături de o femeie-rachetă o relație are cele mai mari șanse de succes.
Acest tip de femeie este mai ciudățel. Pe de-o parte împrumută din trăsăturile femeii-rachetă deoarece a ajuns la o anumită înălțime, pe de altă parte se încăpățânează să stea într-o orbită constantă, neconsumând energie nici să se ducă mai departe, nici să revină pe pământ.
Atracția gravitațională e constantă, dar ea nu vrea să îi cedeze. Consideră că este foarte confortabil pe orbită, unde e urmărită de pământeni și ocazional de femeile-rachetă care trec pe lângă ea. Le face uneori cu mâna. În sinea ei le invidiază puțin deoarece și-ar dori să zboare mai sus, dar îi este frică de necunoscut. Nu prea admite asta, sunt gândurile ei intime. Sunt multe pericole în spațiul cosmic, pe când aici apropierea de cunoscut și familiar, sub aspectul Pământului, îi conferă o zonă de siguranță.
Cam greu cu focul în acest caz, reprezentat de bărbat. Femeia-satelit este îngrozită de foc. Știe că este primejdios, știe că poate exploda la cea mai mică scânteie sau că se poate transforma în rachetă și părăsi orbita. Ambele perspective sunt îngrijorătoare. Ca atare și-a construit o apărare anti-incendiu care ține focul la distanță. Bărbații o admiră și se simt atrași de ea dar nu au niciodată acces înăuntru, la sistemele ei.
Pentru sexul opus, femeia-satelit este o enigmă. Nici nu se apropie dar nici nu pleacă. Stă undeva între cele două extreme, prea slabă pentru a pleca, prea temătoare pentru a se apropia. Și totuși, mai devreme sau mai târziu, satelitul va ieși de pe orbită. Legile naturii o împing inexorabil într-o direcție sau alta și ea știe în sinea sa. Dar preferă să amâne, să se autoamăgească și să se simtă în siguranță așa. Noroc cu pisica pe care tocmai și-a luat-o.
Genul acesta de femeie este derivat tot din rachetă, doar că a avut curajul să iasă din orbita pământului, spre deosebire de cea satelit. A găsit încântătoare imensitatea spațiului cosmic, pe care acum îl explorează fără țintă. Este atrasă de tot ceea ce strălucește, dar atenția ei nu durează mult. Pleacă mai departe către următorul punct luminos, indiferent de consecințe.
Pe Pământ, centrul de control o mai zărește din când în când dar comunicările cu ea sunt rare. Iar ea știe că este specială: la urma urmei câți au fost atât de departe? Nu-și pune problema viitorului, când sistemele ei se vor degrada din pricina distanțelor străbătute în asprele condiții ale spațiului
Femeia-sondă are însă un secret. Planetele nu o prea interesează, dar îi plac sorii la nebunie. Sunt mari și calzi, strălucesc atât de puternic în spațiu. Ar vrea să stea mai mult pe orbita unuia, dar se plictisește repede. Se simte prizoniera unui singur soare. Ea e dinamică, el este greoi, sunt diferențe de personalitate. Și atunci pleacă mai departe, părăsind soarele care i-a asigurat tot ceea ce a avut nevoie. Iar în urma ei steaua suferă, uneori explodează de nervi și rămâne o umbră din ceea ce a fost. Dar femeia sondă merge mai departe, are alte și alte galaxii de explorat, fiecare cu atâtea oportunități…
Chiar dacă acest articol este scris metaforic, ideile pe care ți le prezint aici sunt cât se poate de reale și serioase.
Dacă ești bărbat, caută-ți acea femeie care te poate purta pe aripile ei acolo unde nu ai mai fost niciodată. Caută-ți femeia care te susține, alături de care nu te simți singur. Învață să o vezi mai întâi și ulterior să o descoperi. Călătoria începe însă cu tine și de la tine.
Iar dacă ești femeie și te recunoști într-una din tipologiile prezentate, depinde doar de tine să fii o femeie autentică – acea femeie-rachetă. Lumea întreagă are nevoie de tine. Noi, bărbații, avem nevoie de tine. Știm să privim nu doar corpul tău ci și sufletul tău și am învățat să te citim. Fii iubibilă și vei fi iubită.