Bula mea e mai tare decât bula ta
Deși astăzi este 14 februarie, cunoscută pe tot mapamondul ca fiind Valentine’s Day, nu voi scrie despre ea aici. Am publicat deja un articol pe acest subiect în revista Fashion Premium Magazine, articol pe care îl poți citi aici.
M-am gândit însă la o altă tematică, mai interesantă decât recurenta sărbătoare a iubirii. Am citit odată (și o dată, adică am citit-o o singură dată) o carte foarte deșteaptă despre psihologie. Ei bine, din cartea aceea am reținut o idee esențială care sună așa: what the thinker thinks, the prover proves. Tradus pe limba noastră ea ar fi: ceea ce gânditorul gândește, demonstratorul demonstrează. Evident, traducerea e forțată dar reprezintă bine conceptul.
Ce înseamnă asta pentru mine și pentru tine? Ei bine, fiecare dintre noi avem în minte un ”gânditor” și un ”demonstrator”. Să zicem că sunt două jumătăți ale rațiunii noastre. Pe de-o parte gânditorul este cel responsabil cu emiterea ideilor și adoptarea lor, iar pe celalaltă parte demonstratorul, acel prover este cel care asigură validarea lor.
De aici încolo voi folosi termenii în engleză pentru că sună mai natural. Thinker și Prover. Bun. Ceea ce trebuie să reții este că aceste două jumătăți funcționează întotdeauna la unison. Prover-ul nu poate să demonstreze ceva ce nu există deja în Thinker formulat ca o idee. La fel Thinker-ul nu poate să comande Prover-ului să valideze o idee externă lui.
Discutând concret, hai să luăm un exemplu. Să presupunem că ești un cititor al acestui site, ceea ce îmi imaginez că și ești, devreme ce ai ajuns până aici cu lectura. Ideile mele pot să îți placă, poți să rezonezi cu ele, drept pentru care mă citești cu plăcere și curiozitate. Cealaltă variantă este să mă citești la modul: ”ce mai aberează și ăsta”. Corect? Le luăm pe rând.
Dacă mă citești cu plăcere. Ideea din Thinker-ul tău este că scriu bine, că am o cunoaștere vastă a problemelor umane și a relațiilor. Ca atare, tot ceea ce vei citi se va subordona acestei idei. Vei găsi în ceea ce scriu validarea acestei idei, chiar dacă pe alocuri nu vei rezona cu anumite lucruri pe care le zic aici. Dar per total vei alege din tot ceea ce scriu acele idei și concepte care se regăsesc în Thinker-ul tău. Iar acest proces de alegere și validare este făcut de către Prover. Astfel, îți demonstrezi singur sau singură că ideile pe care le ai despre munca mea sunt valide și ca atare merită să le păstrezi. What the thinker thinks, the prover proves.
Dacă mă citești la modul crucit de ce pot să scriu. Și știu cel puțin o persoană care mă citește la acest mod, dacă nu chiar două… Hmm. În acest caz vei parcurge textele articolelor căutând acele idei cu care nu rezonezi, le vei acorda lor cea mai mare importanță, iar acest proces îți validează ție ideile pe care le aveai deja adoptate în Thinker. Chiar dacă găsești un articol sau două cu care să rezonezi 100%, le vei considera niște excepții și atât. Asta pentru că nu poți valida decât ideile pe care le consideri deja adevărate în mintea ta.
Ceea ce devine cu adevărat interesant este că acest simplu concept se aplică peste tot, în toate domeniile, de la politică, sport și până la relații. Când punem cuiva o etichetă că este într-un fel, am alimentat Thinker-ul cu o idee. În urma lui vine Prover-ul care ne arată toate evenimentele ce corespund ideii, ignorând sau bagatelizând excepțiile.
Dacă echipa favorită pierde tot sezonul, considerăm că are un sezon prost dar își revine ea. Dacă politicienii sunt toți niște corupți, degeaba găsești pe unul care să iasă curat la toate controalele posibile și imposibile, pentru că ”sigur ascunde ceva”. Dacă îți consideri partenerul un om fidel, atunci un telefon de la o persoană de sex opus va trece neobservat. Pe de-altă parte, dacă îl consideri infidel, același telefon se poate lăsa cu discuții toată noaptea, gelozie și înăsprirea măsurilor de siguranță.
Toate aceste procese se petrec pe pilot automat. Fanii Apple vor trece cu vederea micile neajunsuri precum lipsa unui jack audio, faptul că trebuie să instalezi iTunes pentru orice, costul mare, diferențele de design aproape insesizabile între ultimele generații de modele, faptul că modelele vechi sunt intenționat încetinite, tocmai pentru că în Thinker-ul lor au ideea că ”Apple makes good shit”. Iar Prover-ul se va concentra pe Retina Screen, aplicații finisate, integrare cu nu știu câte device-uri, etc.
Și mai interesant este efectul aplicat în știință. Află deci că marea parte a teoriilor sunt validate tocmai pentru că s-a pornit de la ideea că sunt adevărate. Acest lucru se poate observa foarte bine în nutriție. Cercetătorii americani demonstrează eficiența cafelei în combaterea cancerului, cei englezi găsesc cafeaua cancerigenă. Cercetătorii neo-zeelandezi demonstrează că o dietă vegană mărește aportul de nutrienți benefici cu 50% față de dieta standard omnivoră, în timp ce echipe de cercetători bolivieni sau cubanezi arată că o dietă omnivoră asigură corpului tot necesarul de nutrienți. Cercetătorii englezi demonstrează că râsul crește pericolul de a muri cu 25% datorită riscului de atac cerebral, cei americani demonstrează că dimpotrivă, râsul are efect relaxant asupra sistemului imunitar și deci crește speranța de viață. Și exemplele continuă la infinit. Care teorie este cea corectă? Te las pe tine să dai un răspuns, acum că știi despre Thinker și Prover.
Până aici totul este bine. Fiecare în bula lui de fericire, condusă prin univers pe pilot automat. Dar tocmai asta este și problema. Fiecare este în bula lui. Iar bula este opacă, nu se poate vedea prin ea decât în momentul în care se preia controlul asupra Thinker-ului și omul devine conștient de ideile pe care acesta le păstrează, iar mai apoi le validează prin intermediul Prover-ului. Din păcate însă devine din ce în ce mai greu pentru că toată societatea este structurată în asemenea mod încât să te mențină în bula ta odată ce ți-ai format-o. Și aici mă refer inclusiv la partea de online. Algoritmii care îți dau rezultatele căutarilor sau cei care îți afisează feed-uri țin cont de preferințele tale. Preferințele vin din… Thinker-ul tău.
Dacă te simți perfect, fericit și împlinit în bula ta, poți să te oprești aici cu cititul. Dacă nu, citește mai departe.
Primul pas este să devii conștient de gândurile pe care le ai. Observă-le înainte de a le da curs. Gândește-te în ce măsură îți servesc ele, gândește-te în ce măsură corespund realității dorite. Al doilea pas este să forțezi Prover-ul să îți invalideze ideile la care dorești să renunți.
Orice convingere pe care o ai este în esență o idee din Thinker. Această idee a fost validată de Prover de multe ori și astfel s-a transformat în convingere. Practic, nu mai ai nevoie de efort să o consideri adevărată, o iei ca pe o realitate concretă și obiectivă. Pentru a o schimba, ai nevoie să o bombardezi cu contra-exemple până spargi bula și vezi ce se află înafara ei.
A fost o vreme când oamenii erau fericiți. Ei mergeau pe pământ, își duceau traiul de zi cu zi așa cum știau ei mai bine. Cultivau plante, se ocupau cu creșterea animalelor, le mulgeau pentru lapte și le tăiau pentru carne, iar unii se mai duceau pe la războaie. Iar dintre ei, un procent foarte-foarte mic se îndeletnicea cu de-ale minții. Pur și simplu nu aveau nevoie de asta. Ei știau că pământul este plat precum o clătită în tigaie și era suficient să nu plece prea departe ca să nu pice de pe el. În acest context idilico-naiv s-au născut câteva spirite ascuțite care au observat niște inadvertențe. Spre exemplu, au observat că pe mare catargele corăbiilor sunt ultimele elemente vizibile. Acest lucru era cunoscut de toți marinarii, însă ei nu-și puneau problema ”de ce”. În Thinker-ul lor pământul era plat și asta era dovedit de faptul că nu simțeau sau vedeau nimic curbat nici pe mare nici pe uscat. Dar s-au trezit răzvrătiții care au pus clătita la îndoială. Și în timp, ideile lor s-au dovedit a fi adevărate, schimbându-se bula.
Așadar, soluția este să îți bombardezi convingerile cu contra-exemple și astfel să le slăbești puterea până ce nu mai au susținere. Caută excepțiile, nu te feri de ele. Excepțiile sunt busola care îți arată drumul. Iar atunci când dispare susținerea pe care tot tu ai clădit-o, dispare și convingerea.
Multă vreme obișnuiam să cumpăr reviste pe domeniile care mă interesau și să mă uit la canalele de filme. Prietenii mă întrebau de ce fac asta când găsesc toate materialele posibile pe net. Motivul meu este foarte simplu: o revistă este o modalitate de a-ți aduce informații din afara bulei. Nu o dată am descoperit lucruri interesante la care nu m-aș fi gândit. La fel, canalele de filme îți aduc uneori câte-o bijuterie de producție pe care nici cu gândul nu te-ai gândi să o cauți.
Proactivitatea înseamnă să preiei inițiativa, iar reactivitatea este să răspunzi la stimuli. Deși concepția generală este că e bine să fii proactiv, câteodată reactivitatea este ceea ce te ajută cu adevărat. Nu mă refer aici să stai ca o legumă și să aștepți să ți se întâmple chestii. E ceva mai subtil de-atât. Trebuie să dai voie și să găsești canale prin care să și lași lucruri să vină la tine. Mai ales lucrurile care te deranjează și îți contrazic ideile. Lucruri pe care nu te-ai gândi să le abordezi altfel.
Oricât de independenți ne credem cu toții, fiecare avem o bulă personală formată din Thinker și Prover. Oricât de ”treziți” suntem, nu facem decât să schimbăm bula. Nu putem ieși niciodată complet din ea, dar o putem privi din exterior, o putem provoca, ne putem provoca ideile și astfel găsi altele noi care să ne ajute mai bine. În esență despre asta este vorba: să ne găsim cea mai potrivită bulă care să ne ofere ceea ce ne dorim: fericire, dragoste, valori personale, bunuri materiale, orice.
A învăța să gândim, a învăța cum funcționează de fapt mintea ar trebui să fie o prioritate pentru fiecare ființă numită ”om”. De aici pleacă tot cursul vieții. Iar viața e prea frumoasă și prea scurtă pentru a fi trăită în bula nepotrivită.
